US ally Bahrain continued its crackdown against popular calls for democratic rights with the illegal arrest and detention this week of prominent journalist and commentator Jaffar Al Alawy.
To date, nearly 100 journalists, poets, bloggers and media figures have been targeted for detention by the Persian Gulf oil kingdom since pro-democracy protests erupted there last February, according to the Bahrain Centre for Human Rights. The detainees have claimed gross ill-treatment and torture while in custody – independently verified by several international human rights groups. Two respected media figures, Zakariya Al Aushayri and Karim Fakhrawi, have died during detention, their bodies showing undeniable signs of brutality.
In the latest arrest, Al Alawy was hauled into prison after security forces smashed their way into his home without a warrant. Well-known for his radio and television appearances, he is also a published poet, who has been mildly critical of the US-backed Al Khalifa regime.
Ironically, the arrest of Al Alawy followed only hours after US secretary of state Hillary Clinton claimed in a major speech in Washington that the Bahraini government “has recognized the need for dialogue, reconciliation, and concrete reforms. And they have committed to provide access to human rights groups, to allow peaceful protest”.
The detention and torture of nearly 100 media figures in Bahrain is hardly a sign of “allowing peaceful protest”.
Clinton’s speech on US policy and the Arab Spring was spellbinding in its hypocrisy and sophistry. She glorified the US-backed illegal war to overthrow Libya’s Muammar Gaddafi and denounced Syria for its “brutal” crackdown on protests. Syrian President Bashar Al Asad, warned Clinton, “must step down; and until he does, America and the international community will continue to increase pressure on him and his brutal regime”.
There were no such bristling sanctions for Washington’s ally in Bahrain, where the US Fifth Fleet is based. Indeed, the US government recently signed a military arms deal worth $53 million with the Al Khalifa monarchy.
Yet on many counts, Bahrain’s human rights violations put it way out in front for urgent international sanctions against its rulers. In Syria, the death toll from violence is estimated at 3,500. But perhaps a third of this total are casualties among the state forces which are combating in some cases an armed insurrection supplied by Saudi Arabia, Turkey and Israel (with obviously US oversight).
By contrast in Bahrain, protesters are unarmed and have invariably conducted peaceful demonstrations of civic disobedience. Proportionate to their populations, Bahrain’s death toll of civilians is easily comparable to that of Syria’s. Furthermore, the persecution of dissenting public voices is equivalent to 3,660 journalists being detained; the figure for the detention of all protesters since February rising to 55,000.
Among those hauled into Bahraini prisons, tortured and sentenced are doctors and nurses who did nothing more than treat civilians injured by American-equipped and Saudi-backed state forces. The proportionate figure for these medics subjected to crimes against humanity amounts to over 3,300.
On so many measures therefore, Bahrain is a clear case of outrageous human rights violations and atrocities that deserves urgent international intervention. But Washington is not only tolerating these crimes, it is actively supporting them while doing its rhetorical best to conceal.
The British and Canadian governments are also complicit in this US hypocrisy and twisted manipulation of international law. The former is another major supplier of military weapons that can have no other purpose than internal repression; meanwhile Ottawa maintains a stoic silence over the illegal detention, torture and sentencing of Canadian citizen Naser Al Raas. Al Raas was arrested while trying to leave Bahrain after visiting his family and fiancée during March.
He was tortured during illegal detention in the notorious Ministry of Interior headquarters in the capital, Manama. Al Raas told Global Research that he believes the reason why he is now facing a five-year sentence for allegedly participating in “illegal public protests” was because he happened to be held in a cell adjacent to the journalist Karim Kakhrawi. During the 12 days that Fakhrawi was tortured to death, Al Raas heard the screams from his companion prisoner, whose identity he later found out. And he can recall the horrible moment when the screams suddenly stopped. For this reason, Al Raas believes the Bahraini regime wants to suppress his potential testimony to a damning state killing.
Helping the Bahraini regime do its dirty work are the governments of the US, Britain and Canada, which otherwise take every opportunity to moralise, sanction and militarily attack any state that they happen to disprove of.
In her speech at the National Democratic Institute in Washington, Clinton said: “Americans believe that the desire for dignity and self-determination is universal—and we do try to act on that belief around the world. Americans have fought and died for these ideals. And when freedom gains ground anywhere, Americans are inspired.”
In fending off criticism of “inconsistent” US policy on the Arab Spring, Clinton let the cat out of the bag when she referred to “close allies” Bahrain and Saudi Arabia and the need to “a secure supply of energy”. She added pointedly: “There will be times when not all our interests align… that is just reality.”
Other realities could be mentioned for why the US and its allies are participating in arresting and torturing citizens calling for democracy in Bahrain – such as the fear that the long-overdue franchise for the Shia majority in the Persian Gulf state would boost Iran’s regional role and give the Islamic Republic a degree of respite from Washington’s recently cranked-up campaign to lynch the government in Tehran.
But the bottom-line and truly remarkable reality that Clinton did not mention – which Bahrain clearly demonstrates – is this: Washington stands implacably against democratic progress in the Middle East. Its highly selective invocation of democratic rights and freedoms is nothing but a cynical, self-serving lie.
Finian Cunningham is Global Research’s Middle East and East Africa correspondent
Bahrain: Bătând minciuna în cuie Retorica de la Washington privind “Primăvara Arabă”
Global Research, 10 noiembrie 2011
10 noiembrie 2011
Regiune: Orientul Mijlociu & Nordul Africii
Tematic[: Lege şi Justiţie, Stat Poliţienesc & Drepturi Civile
Aliatul SUA Bahrain a continuat represiunea împotriva apelurilor populare pentru drepturile democratice cu arestarea ilegală și detenția în această săptămână a jurnalistului proeminent și comentatorului Jaffar Al Alawi.
Până în prezent, aproape 100 de jurnaliști, poeți, bloggeri și figuri media au fost vizate de detenție de către regatul petrolier din Golful Persic, deoarece protestele pro-democraţie au izbucnit acolo februarie trecut, potrivit Centrului Bahrain pentru Drepturile Omului. Deținuții au pretins maltratare și tortură în timp ce se aflau în custodie – verificate independent de către mai multe grupuri internaționale în domeniul drepturilor omului. Două figuri media respectate, Zakariya Al Aushayri și Karim Fakhrawi, au murit în timpul detenției, corpurile lor prezentând semne incontestabile de brutalitate.
În ultima arestare, Al Alawy a fost tras în închisoare după ce forțele de securitate au forţat drumul lor în casa lui, fără un mandat. Bine-cunoscut pentru aparițiile sale la radio și de televiziune, el este, de asemenea, un poet publicat care a fost ușor critic al regimului Al Khalifa, sprijinit de SUA.
În mod ironic, arestarea lui Al Alawy aa urmat doar câteva ore după ce Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a afirmat într-un discurs important în Washington că guvernul din Bahrain “a recunoscut necesitatea unui dialog, reconcilierii și reformelor concrete. Și ei s-au angajat să asigure accesul grupurilor pentru drepturile omului, pentru a permite protestul pașnic”.
Detenția și tortura a aproape 100 figuri media din Bahrain este cu greu un semn de “permitere de protest pașnic”.
Discursul lui Clinton cu privire la politica Statelor Unite și Primăvara Arabă a fermecat în ipocrizie și sofisticare. Ea a glorificat războiul ilegal sprijinit de SUA pentru a răsturna Libia lui Muammar Gaddafi și a denunțat Siria pentru reprimarea ei “brutală” a protestelor. Președintele sirian, Bashar Al Asad, a avertizat Clinton, “trebuie să demisioneze; și până când el o va face, America și comunitatea internațională vor continua să crească presiunea asupra lui și a regimului său brutal”.
Nu au existat astfel de sancțiuni zburlite pentru aliatul de la Washington în Bahrain, unde este bazată în Flota a cincea SUA. Într-adevăr, guvernul Statelor Unite a semnat recent un contract de armament militar în valoare de 53 milioane $ cu monarhia Al Khalifa.
Cu toate acestea, pe mai multe capete de acuzare, încălcări ale drepturilor omului ale Bahrainului s-a pus pe cale în fața unor sancțiuni internaționale urgente împotriva conducătorii săi. În Siria, numărul morților în urma violenței este estimat la 3.500. Dar, probabil, o treime din acest total sunt victime în rândul forțelor de stat care combat, în unele cazuri, o insurecție armată furnizată de către Arabia Saudită, Turcia și Israel (cu, evident, supravegherea SUA).
În schimb, în Bahrain, protestatarii sunt neînarmaţi și s-au efectuat în mod invariabil demonstrații pașnice de nesupunere civilă. Proporțională cu populațiile lor, taxa moarţii din Bahrain a civililor este ușor comparabilă cu cel al Siriei. Mai mult decât atât, persecutarea vocilor publice este echivalentă cu 3.660 jurnaliștilor deținuți; cifra pentru reținerea tuturor protestatarilor din februarie începând ridicându-se la 55.000.
Printre cei închişi în închisorile din Bahrein, torturaţo și condamnaţi sunt medici şi asistente medicale, care nu au făcut nimic mai mult decât a tratacivili răniți de forțele de stat echipate americane și sprijinite de Arabia Saudită. Cifra proporțională pentru aceste cadre medicale supuse unor crime împotriva umanității se ridică la peste 3.300.
În atât de multe măsuri, prin urmare, Bahrain este un caz clar de încălcare a drepturilor omului scandaloase și atrocități care merită intervenția internațională urgentă. Dar Washingtonul nu este numai tolerează aceste crime, el îi sprijină în mod activ în timp ce face retorica cea mai bună să ascundă.
Guvernele britanic și canadiene sunt de asemenea complice în această ipocrizie SUA și manipulare răsucită a dreptului internațional. Primul este un alt furnizor major de arme militare, care nu pot avea niciun alt scop decât represiune internă; între timp, Ottawa menține o tăcere stoică peste detenția ilegală, tortura și condamnarea cetățeanului canadian Naser Al Raas. Al Raas a fost arestat în timp ce încerca să părăsească Bahrain după ce şi-a vizitat familia și logodnica în timpul lunii martie.
El a fost torturat în timpul detenției ilegale în sediul notoriu al Ministerului de Interne din capitală, Manama. Al Raas a spus Global Research că el crede că motivul pentru care el se confruntă acum o pedeapsă de cinci ani pentru presupusa participare la “proteste publice ilegale” a pentru că s-a întâmplat să fie într-o celulă adiacentă jurnalistului Karim Kakhrawi. Pe parcursul celor 12 zile în care Fakhrawi a fost torturat până la moarte, Al Raas auzit țipete de la prizonierul său de companie, a cărui identitate mai târziu a aflat-o. Și îşi poate aminti momentul oribil când țipetele s-au oprit brusc. Din acest motiv, Al Raas crede că regimul din Bahrain dorește să suprime potențiala lui mărturie despre o ucidere de stat condamnabilă.
Ajutând regimul din Bahrain a-şi face activitatea murdară sunt guvernele SUA, Marea Britanie și Canada, care altfel se folosesc de orice ocazie de a moraliza, sancționa și ataca militar orice stat care se întâmplă să îl dezaprobe.
În discursul său de la National Democratic Institute din Washington, Clinton a declarat: “Americanii cred că dorința de demnitate și autodeterminare este universală și noi încercăm să acționăm pe baza aceastei credințe în întreaga lume. Americanii s-au luptat și au murit pentru aceste idealuri. Iar atunci când libertatea câştigă teren oriunde, americanii sunt inspiraţi.”
În alungarea criticii cu privire la politica “inconsistentă” a SUA privind Primăvara Arabă, Clinton lasă pisica afară din sac, atunci când ea face referire la “aliați apropiați”, Bahrain și Arabia Saudită, precum și necesitatea de “aprovizionare sigură cu energie”. Ea a adăugat sarcastic: “Vor fi momente când nu toate interesele noastre se aliniază … asta este doar realitatea.”
Alte realități ar putea fi menționate pentru motivul pentru care SUA și aliații săi participă la arestarea și torturarea cetățenilor care solicită democrație în Bahrain – cum ar fi teama ca franciza de mult timp pentru majoritatea șiită din statul Golful Persic ar stimula rolul regional al Iranului și da Republicii Islamice un grad de răgaz din campanie recent cotită de la Washington de a linşa guvernul de la Teheran.
Dar linia de jos și realitatea cu adevărat remarcabilă pe care Clinton nu a menționat-o – ceea ce Bahrain demonstrează în mod clar – este aceasta: Washingtonul stăîn mod implacabil împotriva progresului democratic din Orientul Mijlociu. Invocarea sa extrem de selectivă a drepturilor și libertăților democratice nu este altceva decât o minciună cinică, care auto-serveşte.
Finian Cunningham este corespondentul Global Research din Orientul Mijlociu și Africa de Est
Coments