Mădălina Virginia ANTONESCU

Geopolitica grupurilor regionale în spațiul arab la începutul secolului XXI

La începutul secolului XXI, alături de abordarea tradiţională a geopoliticii hard, axată pe studiul formelor de putere exercitate de state ca actori principali ai spaţiului politic internaţional asupra teritoriului, apare o abordare globalistă a metodei geopolitice, aşa-numita geopolitică soft, concentrată să analizeze raporturile de putere exercitate de actorii non-statali, precum blocurile regionale, asupra teritoriului şi legilor specifice de expansiune.
În regiunea arabă au existat numeroase tentative de unitate politică sau economică bazate pe conceptul cultural de Stat Arab, Naţiune Arabă sau Patrie Arabă – după criteriul lingvistic. Însă toate au eşuat, lăsând zona arabă fără o strategie viabilă, progresivă, de integrare care să implice toate statele din regiune şi care să pună bazele unei forme de suprastat arab democratic de genul Uniunii Europene, cu o puternică dimensiune economică.
Asemenea embrioni de uniuni economice sau de zone de liber schimb au început să fie folosite în spaţiul arab în ultimul deceniu al sec. XX, însă multe dintre ele rămân simple construcţii formale, lipsindu-le o angajare reală, pragmatică, de integrare progresivă sectorială a tuturor statelor din regiune. Nu este însă exclus ca, prin parteneriatul cu Uniunea Europeană, spaţiul arab să adopte o formă de regionalism, care, odată aplicată la specificitatea regiunii arabe, să creeze un bloc economic viabil şi apt să permită o mai bună susţinere a intereselor statelor arabe în epoca globalizării, a confruntării dintre marile blocuri regionale pentru controlul asupra resurselor strategice.