Steven Alan SAMSON

The beauty of Israel is slain upon thy high places; how are the mighty fallen! (2 Sam. 1:19)

The assassination of Israeli’s prime minister, Yitzhak Rabin, and moments after speaking of his hopes for peace at a large public rally in Tel Aviv late in 1995 gave his death the added poignancy of the image of an old soldier giving up his life in the pursuit of peace. But the assassin’s bullets were also aimed at the heart of an entire nation. The same could be said of the assassination of John Fitzgerald Kennedy on November 22, 1963, Rafiq al-Hariri on February 14, 2005, and Benazir Bhutto on December 27, 2007. The assassination of Ahmed Shah Massoud in Afghanistan preceded the 9/11 in New York and Washington attacks by only two days.
The assassination of William the Silent is also notable for its connection with another of history’s great calamities: mass murder or genocide on religious or ideological grounds. Entire cities were destroyed by the Spaniards under the Duke of Parma, who also condemned all heretics – that is, Protestants – to death. The Thirty Years War, which destroyed much of Germany, ended in a peace of exhaustion and led to a period of more limited warfare. But more than a century later, the French Revolution became the major proving ground of modern ideological warfare. Many of the familiar techniques of modern journalism, propaganda, and partisan politics, not to mention clothing fashions, may be traced to revolutionary France. Nationalism, socialism, communism, and anarchism owe much of their character to French revolutionary ideologies.
Hannah Arendt’s theory of modern totalitarianism includes anti-Semitism as one of the basic ingredients. Pogroms [genocide] against Jews swept through Russia and Poland late in the 19th century. Other groups, like the Armenians, suffered tremendous losses at the hands of Turkish nationalists. The Jewish industrialist, Walther Rathenau, whose economic policies helped keep Germany going during the First World War, was murdered by a German nationalist in an act of anti-Semitic violence that presaged the rise of Hitler’s thugs. The word “thug,” by the way, comes from the Hindu Thuggees, a band of professional robbers and cutthroats who terrorized British India.
This question pierces through the fabric of daily life down to the very marrow of the political community. Indeed, addressing such questions requires us to enlarge our field of vision in order to recognize the larger context. A society that wishes to remain free and self-governing must learn to recognize that endemic political violence, including the symbolic violence of character assassination, is an invitation either to tyranny from within or conquest from without. As Edmund Burke put it: “Men of intemperate minds cannot be free; their passions forge their fetters.”
As a general rule, we must come to realize that a fixation on the purity of narrow political faiths at the expense of the integrity of the political process coerces people away from politics into the realm of ideology, from civility to fanaticism, so often with disastrous consequences that cause lasting damage. This is the way nations and civilizations perish.

Yitzhak Rabin și prețul păcii (în Orientul Mijlociu)

Fala ta Israele zace ucisă pe dealurile tale; cum au căzut vitejii! (2 Sam. 1:19)

Asasinarea prim-ministrului israelian, Yitzhak Rabin, și momentele după ce a vorbit despre speranțele sale pentru pace, la un mare miting public la Tel Aviv târziu în 1995, au dat morţii sale pregnanţa adăugată imaginii unui soldat bătrân renunțând la viața lui în urmărirea păcii. Dar, gloanțele asasinilor au fost, de asemenea, destinate inimii unei întregi națiuni. Același lucru se poate spune despre asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy pe 22 noiembrie, 1963, Rafiq al-Hariri la 14 februarie 2005, și Benazir Bhutto la data de 27 decembrie 2007. Asasinarea lui Ahmed Shah Massoud în Afganistan a precedat 9/11 atacurile din New York și Washington cu numai două zile.
Asasinarea lui William the Silent este de asemenea notabilă pentru conexiunea sa cu o alta din mari calamitățile din istorie: o crimă în masă sau genocid din motive religioase sau ideologice. Orașe întregi au fost distruse de către spanioli sub ducele de Parma, care de asemenea a condamnat toţi ereticii – adică, protestanți – la moarte. Războiul de treizeci de ani, care a distrus o mare parte din Germania, s-a încheiat într-o pace de epuizare și a dus la o perioadă de război mai limitat. Dar, mai mult de un secol mai târziu, Revoluția franceză a devenit sursa principală a războiului ideologic modern. Multe dintre tehnicile familiare ale jurnalismului modern de propagandă, și politica partizană, să nu mai vorbim de moda din îmbrăcăminte, pot fi urmărite în Franța revoluționară. Naționalismul, socialismul, comunismul și anarhismul datorează o mare parte din caracterul lor ideologiilor revoluționare franceze.
Teoria lui Hannah Arendt a totalitarismului modern, include antisemitismul ca fiind unul dintre ingredientele de bază. Pogromurile [genocid] împotriva evreilor au măturat Rusia și Polonia târziu în secolul al XIX-lea. Alte grupuri, cum ar fi armenii, au suferit pierderi enorme în mâinile naționaliștilor turci. Industriașul evreu, Walther Rathenau, ale cărui politici economice au contribuit la menținerea funcţionării Germaniei în timpul Primului Război Mondial, a fost ucis de un naționalist german într-un act de violență anti-semit, care prevestit ascensiunea huliganilor lui Hitler. Cuvântul “thug”, de altfel, vine de la Thuggees hinduşi, o bandă de hoți profesioniști și asasini care a terorizat britanic India.
Această întrebare străpunge prin țesătura vieții de zi cu zi până în măduva comunității politice. Într-adevăr, abordarea unor astfel de întrebări ne cere a mări câmpul nostru vizual, în scopul de a cunoaște contextul mai larg. O societate care dorește să rămână liberă și auto-guvernată trebuie să învețe să recunoască faptul că violența politică endemică, inclusiv violența simbolică a asasinatului personajului, este o invitație, fie la tiranie din interior sau din cucerire din exterior. Edmund Burke a spus: “Bărbații cu minți necumpătate nu pot fi liberi; pasiunile lor falsifică jugurile lor. ”
Ca regulă generală, trebuie să ne dăm seama că o fixare asupra purității credințelor politice înguste în detrimentul integrității procesului politic îi constrânge pe oameni departe de politică în domeniul ideologiei, de la politețe la fanatism, atât de des cu dezastroase consecințe care provoacă daune de durată. Acesta este modul în care națiunile și civilizațiile pier.