Prof. Dr. Nicolae Dima

Se pare că lordul Henry Palmerston a fost primul om politic care a afirmat că naţiunile nu au nici prieteni şi nici inamici permanenţi, ci doar interese permanente. Naţiunile de azi pot avea aliaţi oarecum permanenţi, dar interesele sunt tot diferite. S-au schimbat timpurile. Şi ce am învăţat din istorie? Mai nimic! Sfârşitul Istoriei!?

Geografia la rândul ei nu este neapărat destin, dar face parte din destin. Franta a atacat Rusia în 1812 cu 600 de mii de soldaţi? Germania a atacat-o în 1941 cu două milioane de soldaţi. Geografia, anume, întinderile nesfârşite şi iernile năprasnice au salvat Rusia. Pe de altă parte, America a fost și ea predestinată geografic fiind apărată timp de secole de două oceane. Cu toate acestea, tehnologia modernă a pus capăt geografiei ca destin. Rachetele intercontinentale nu cunosc nici oceane şi nici întinderi fără orizont. Sfârşitul Geografiei!?

China la randul ei ocupa o pozitie geografica centrala in Asia si este aparata de imensitatea Siberiei, de Oceanul Pacific si de deserturi si munti de netrecut. A fost China predestinata sa ajunga o mare puere? Se pare ca a fost: populatia ei numeroasa, pozitia ei centrala in Asia, si resursele pe care le detine i-au conferit acest destin. Am ajuns insa in secolul 21 si lumea s-a schimbat in mod radical. La ce ne putem astepta in aceasta noua era si care e locul Chinei in lumea de azi?

***

China reprezinta cea mai veche civilizaţie continua din lume si în mod tradiţional a fost intodeauna o mare putere fiind cunoscută ca Imperiul Ceresc sau Regatul Central. In prezent, China tinde să-şi reocupe vechiul tron, ceeace dezechilibreaza balanta geopolitica internationala. De fapt, evenimentele politice si economice din ultimele decenii au zdruncinat vechea ordine mondiala si pana la restabilirea unui nou echilibru omenirea va trece printr-o perioada de nesiguranta si framantari.

In prezent, cele trei mari puteri, Statele Unite, Rusia si China, intretin relatii ambigue intre ele osciland dela caldute pana la reci si ostile. Fiecare se teme de o eventuala coalitie intre celelalte si au si motive. Nici una dintre ele nu e pregatita sa le infrunte singura pe celelalte doua. Si in lumea de azi, in care se impun si alte puteri regionale, mentinerea echilibrului global este din ce in ce mai dificila. Indiferent de cat ar fi de puternice, marile puteri trebuie sa tina seama si de interesele tarilor mici daca le cultima prietenia. Este ceeace a facut China de-a lungul evolutiei ei ca putere dominanta.

***

În antichitate, China era cea mai avansată ţară din Asia şi a rămas multe secole o ţară dezvoltată cultural şi economic. Pe la 1300 AD China avea cea mai avansată agricultură din lume. În secolul 15, avea cea mai modernă flotă din lume. Vasele chinezeşti, mult superioare celor europene de la acea vreme, puteau să navigheze tot globul şi să descopere toată lumea, inclusiv America. Navigatorii chinezii au ajuns în Nord până la Oceanul Arctic, în care nu au mai putut înainta din cauza gheţarilor. Ei au navigat deasemenea în Est până în mijlocul Oceanului Pacific, de unde s-au întors crezând că nu mai există nimic dincolo de orizont. Ulterior, paranoia şi teama de idei străine, l-au determinat pe unul din împăraţii Chinei din acele timpuri să dispună distrugerea flotei. Drept rezultat, după ce a ajuns la apogeu, universul tradiţional “sinocentric” a fost compromis şi China s-a prăbuşit, pentru că a refuzat să înveţe de la popoarele străine pe care le considera barbare.

În următoarele 3-4 secole China a regresat continuu şi de abia în secolul 19 s-a trezit la noua realitate internationala. Apoi, în primii ani de comunism în secolul 20, China a încercat să ajungă la progres prin mijloace politice, ceea ce a aruncat-o în haos social şi economic. În ultimele decenii Beijingul a recurs totuşi la reforme reale şi chinezii au avut prilejul să dovedească din nou că sunt un mare popor. Realizările Chinei din ultimele decenii sunt extraordinare si dezvoltarea ei recentă este unică în istoria lumii.

Miracolul economic chinezesc a fost declanşat de liderul Deng Siao Ping care a introdus sloganul: E splendid să fii bogat! Din 1978 până în 2003, în numai 25 de ani, rata dezvoltării economice a Chinei a fost de 8 la sută pe an şi veniturile chinezilor au crescut de patru ori. Reamintesc ca Americii i-au trebuit 50 de ani doar să dubleze veniturile oamenilor. De la „civilizația bicicletelor” China a trecut direct la „civilizația automobilelor” si multe din produsele industriale chinezesti sunt cunoscute si apreciate acum in intreaga lume.

***

Pe de alta parte, chinezii sunt oameni întreprinzători, se mulţumesc cu puţin si sunt foarte buni negustori, dar sunt totodata exclusivisti si tribali. Ei migrează în familii, locuiesc împreună, fac economii, şi după ce s-au instalat bine într-o ţară, încep să investească în afaceri şi treptat ajung să domine economia locală. Cu asemenea trăsături, imigranţii chinezi au ajuns să domine aproape complet ţările din Asia de Sud-Est în care s-au stabilit.

În Thailanda, de exemplu, chinezii alcătuiesc 10 la sută din populaţia ţării, dar deţin 50 la sută din produsul ei brut (GDP). În Filipine situaţia este asemănătoare. În Malaezia, chinezii alcătuiesc 30 la sută din populaţie şi domina în totalitate economia ţării. Autorităţile de la Beijing numesc cooperarea cu etnicii chinezi din sud-estul Asiei drept „zona comună de co-prosperitate”. Toate afacerile cu Beijingul se fac prin ei. Chinezii au rămas însă izolaţi de populaţiile majoritate locale preferând să trăiască în ghetouri, ceace a dus la resentimente si rabufniri antichineze. Altfel, miracolul chinez este o realitate care în prezent dă de gândit multora şi în special Americii.

***

Din punct de vedere global, China se opune hegemoniei Americane în timp ce Washingtonul respinge ferm perspectiva unei Asii dominată de China. Pe plan geopolitic, de exemplu, Statele Unite considera Taiwanul o ţară independentă şi diferită de China. În acelaşi timp, America se opune politicii Beijingului de asimilare forţată în provincia Sinkiang din vestul ţării, unde foarte mulţi locuitori sunt musulmani. De fapt, zece la sută din populaţia Chinei e alcătuită din minorităţi, dar aceste minorităţi ocupa 60 la sută din suprafaţa ţării şi locuiesc în zonele periferice ale Chinei. În consecinţă, minorităţile respective confruntă Beijingul cu probleme de stabilitate şi securitate.

Ca mari puteri, America şi China rămân pe poziţii opuse şi ar putea ajunge chiar la o confruntare armată. Pe de altă parte, atât China cât şi Rusia consideră America principalul lor adversar şi tind să se apropie între ele, dar interesele lor de lungă durată sunt diferite. În ultima vreme, de exemplu, milioane de chinezi au migrat legal sau ilegal în estul Siberiei şi numărul lor este în creştere. Confruntată cu probleme demografice şi economice proprii, şi mai recent cu războiul din Ucraina, Moscova nu a reacţionat direct, dar viitorul relaţiilor ruso-chineze rămâne incert. Altfel, Beijingul nu a uitat ca Extremul Orient rusesc, unde se afla si marele port Vladivostok, a apartinut in trecut Chinei si a fost anexat de Rusia tarista in urma unei tratat inegal.

***

China este in prezent o mare putere, dar a inceput sa întâmpine unele probleme sociale si demografice majore. După ce zeci de ani guvernul a interzis familiilor să aibă mai mult decât un singur copil, la ora actuală China nu mai are suficiente braţe de muncă pentru a înlocui populaţia îmbătrânită a ţării. În acelaşi timp, pentru că părinţii preferă copii de sex masculin, China are în prezent peste 30 de milioane de bărbaţi tineri pentru care nu există soţii. Acest dezechilibru poate crea probleme economice, sociale si chiar politice.

Pe plan social, societatea chineză a revenit în mare măsură la confucianism şi la vechile ei valori. Aceasta înseamnă respect pentru ordine şi autorităţi şi supremaţia colectivităţii şi a familiei asupra individului. În prezent, în urma marilor ei realizări, Chinezii se consideră din nou superiori altor culturi şi civilizaţii. Pentru ei, occidentalii sunt aroganţi şi America vrea să domine lumea, ceeace este incompatibil cu aspiraţiile Beijngului. Se va ajunge oare la un conflict în triada marilor puteri actuale, America, China şi Rusia? Nimeni nu ştie, dar am putea afla mai curând decât am dori. Conflictul fierbinte actual din Ucraina, cel din Golful Persic şi conflictul mocnind din strâmtoarea Taiwan, sunt semne de rău augur! Sa speram ca va fi pace!

Prof. Dr. Nicholas Dima, USA.(Din Jurnalul unui Idealist, trimis la Geopolitica, 8 noembrie 2026)