Tiberiu TRONCOTĂ

Există trei chestiuni majore reglementate de statusul Mării Caspice: accesul la resurse minerale (petrol şi gaze naturale), acces pentru pescuit şi acces la apele internaţionale (prin Rusia – Volga şi canalele ce o conectează cun Marea Neagră şi Marea Baltică). Accesul la Volga este în mod particular important pentru state fără ieşire la mare, precum Kazakhstan şi Turkmenistan. Această problemă este desigur sensibilă pentru Rusia, deoarece acest trafic potenţial se va mişca pe teritoriul său (deşi pe apele interioare). Dacă un corp de apă este etichetat drept mare, atunci există precedentele şi tratatele internaţionale, obligând la garantarea permiselor de acces vaselor străine. Dacă o apă este etichetată drept lac, nu există asemenea obligaţii. Problemele de mediu sunt cumva conectate cu probleme de statut şi de graniţe. Trebuie menţionat că Rusia a primit grosul flotei militare ex-sovietice din Caspica (şi, de asemenea, are în prezent prezenţa militară cea mai puternică din Marea Caspică). Unele facilităţi au revenit Azerbaijanului. Kazakhstanul şi, în special, Turkmenistanul au primit doar o parte foarte mică (pentru că le lipsesc porturile mari).