Vasile SIMILEANU, PhD

În urmă cu ceva ani, înainte de aderarea României la UE, afirmam că demantelarea URSS a dat o şansă unică statelor din fostul bloc comunist de a reveni la normalitate: de a aparţine Europei, în interiorul proiectului Uniunii Europene.
Accederea la UE şi NATO a determinat relansarea unor state naţionale, ale căror valori europene au fost mutilate de cizma sovietică rusă timp de decenii, decenii în care s-a încercat impunerea unei ideologii străine şi distrugerea culturii şi religiei naţionale de către „lumina călăuzitoare a Kremlinului”. „Înregimentarea” forţată a popoarelor în spaţiul comunist – făcută cu acordul Occidentului – s-a demonstrat a fi o gravă eroare social-politică, la aceeaşi dimensiune cu nazismul, care nu mai trebuie repetată de către statele europene.
Noua construcţie europeană a demonstrat că are capacitatea de reformare a mentalităţilor, mecanismelor economice şi armonizarea cu legislaţia unică, performantă, dar, din nefericire, cu drepturi limitate pentru arealul est-european, iar disparităţile est – vest nu sunt asumate în totalitate de către „ochiul” critic al Occidentului. Această stare de fapt a determinat reacţii de „destructurare” a Uniunii Europene, prin implicarea unor state europene în crize structurale, în marea majoritate cu implicarea „trolilor” şi a serviciilor de informaţii ruse.
În timp ce proiectul european este unul de succes, se propagă efecte hibride lansate de Moscova, în unele state europene, pentru destructurarea socială şi politică, prin metode hibride sau prin atragerea în sfera de influenţă a Moscovei a unor lideri şi partide politice radicale, anti-europene şi anti-NATO. Mai mult, discursul Moscovei este că acei „troli” se găsesc în fiecare dintre noi şi nu ar fi creaţia noului război rece (de fapt continuarea acestui tip de conflict din perioada postbelică), iar Federaţia Rusă „este îndreptăţită să acţioneze deoarece i-au fost atinse interesele sale strategice regionale”. În acest conflict nevăzut din spaţiul virtual, al mediei (în general) ţintele sunt UE, NATO, România şi Polonia, deoarece Moscova nu a reuşit să impună o oarecare influenţă ca în cazurile Bulgariei, Ungariei sau Greciei. Planul de destructurare a spaţiului euratlantic este mult mai complex, dar Federaţia Rusă nu are resursele necesare pentru a finaliza această acţiune, chiar dacă va alipi Belarus şi, poate, Republica Moldova, chiar dacă se va alia cu Iranul şi China. Nu trebuie să uităm interesele divergente ale Chinei, Iranului, statelor arabe, Braziliei şi Indiei. Rusia joacă o carte! Rusia nu mai este ce a fost, dar poate face, încă, foarte mult rău: amestecul în alegerile din Republica Moldova, Ucraina, alegerile parlamentare europene ş.a….
Trolii şi omuleţii verzi există! Sunt infiltraţi în ONG-uri, în „triburile” din interiorul reţelelor de socializare, în finanţările diferitelor orientări politice anti-europene, în sponsorizarea terorismului de stat şi a criminalităţii transfrontaliere, practic FSB-ul lucrează la o nouă generaţie de lideri fideli lui Putin şi „putinismului”.
Pentru a merge mai departe este necesar să destructurăm şi să ne delimităm de „Homo Sovieticus” – pe care Kremlinul caută prin orice metode şi mijloace să îl impună în spaţiul european -, dorind să destructureze „Homo Euratlanticus” care este viitorul unei Europe Unite, unice şi indistructibile, cu valori şi drepturi comune pentru toate statele membre şi pentru toate naţiunile componente.
Trolii de tipul „Homo Sovieticus” aparţin unei mentalităţi rudimentare, autocrate şi dictatoriale specifice fostei URSS. Putin este o relicvă a acelor timpuri şi va trebui tratat ca atare. Ameninţările sale sunt disperate, pentru a atrage adepţii „fosilizaţi” din spaţiul ex-comunist şi ex-sovietic!
România a reuşit, alături de alte state est-europene, să rupă „vraja” impusă de către cei din Estul neinstruit. În timp ce Biserica Rusă, adeptă a panortodoxismului, cu pretenţii de a se numi moştenitoarea de drept a celei de a treia Rome şi revendicându-şi Constantinopolul, este condusă după principii KGB-iste – necesare noului imperialism rus, Biserica Ortodoxă Română, Autocefală, a aderat la valorile unice euratlantice, ca membru de vază al celor două cluburi de elită: NATO şi UE.
România, alături de Polonia, poate adera la Triada Germania – Franţa – Italia, care se poate transforma în pentagrama unei Europe solide şi coezive, deoarece şi Estul are un cuvânt de spus în conducerea europeană.
Dezvoltarea Parteneriatului Estic şi a Proiectului Intermarium (Istmul Ponto-Baltic, dezvoltat de N. Iorga şi S. Mehedinţi) ne dau posibilitatea să implementăm strategii naţionale cu statele UE şi non-UE, bineînţeles cu sprijinul partenerilor euratlantici.
În acelaşi timp, Bucureştiul (prin Palatul Parlamentului) poate să devină liantul dialogului Est – Vest, atât de necesar în relaţiile cu Ucraina, Rep. Moldova, Belarus, Turcia, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan. Totul ţine de interese convergente comune europene şi nu de faulturi, nepermis de multe, la adresa statelor est-europene.
Putem creşte şi evolua numai împreună, aducând plusvaloare Europei Unite, ca bloc de sine stătător.
Preşedinţia României la UE este un prim pas de cunoaştere a valorilor est europene şi de armonizare cu „elita” occidentală.
Pentru a nu mai repeta accidente de tipul Brexit, se impune un dialog constructiv şi resetarea anumitor mecanisme europene. Unul din efectele Brexit va fi adoptarea unei alte limbi de comunicare, posibil franceza sau germana… Europa de Est este o departajare mentală. Europa este unică şi indestructibilă. Sperăm ca noua structură de Intelligence de la Berlin să acţioneze asupra celor care vor năruirea visului european şi să nu uităm că UE reprezintă Unitate prin diversitate!