All Global Research articles can be read in 51 languages by activating the Translate Website button below the author’s name.

To receive Global Research’s Daily Newsletter (selected articles), click here.

Click the share button above to email/forward this article to your friends and colleagues. Follow us on Instagram and Twitter and subscribe to our Telegram Channel. Feel free to repost and share widely Global Research articles.

“Cazul” Credit Suisse (CS), cu referire la fuziunea forțată de guvernul elvețian a UBS și CS în 18/19 martie 2023, Dark Banking Weekend, nu a ajuns nici pe departe la final, și cu atât mai puțin la un final fericit.

Potrivit Swissinfo, la data de 3 aprilie 2023, preluarea a fost convenită, dar nu a fost încă realizată. Este posibil ca în cadrul guvernului elvețian să fi crescut unele ezitări și rezerve, primind sfaturi de top-expert din mai multe colțuri, dar mai ales din interiorul Elveției, mai ales în ceea ce privește legalitatea tranzacției.

Profesorul Arturo Bris, care predă finanțe la școala de afaceri IMD din Lausanne și care a analizat 1 000 de tranzacții între 2002 și 2022, spune următoarele

“Fuziunile între bănci consacrate precum UBS și CS, care nu mai au o creștere rapidă și sunt mai puțin profitabile decât concurenții lor, aproape că nu funcționează niciodată.”

Directorul general al băncii elvețiene Julius Bär Bank, Philipp Rickenbacher, vede un drum lung înainte ca preluarea să poată fi considerată un succes.

“O integrare de acest ordin de mărime în Elveția va necesita multe resurse și eforturi, precum și multă complexitate”, a declarat el pentru Financial Times.

Julius Bär a înregistrat în ultimele săptămâni intrări de active ale clienților atât de la Credit Suisse, cât și de la UBS în mărimi de peste 60 de miliarde de franci elvețieni. Iar grupul de private banking a fost contactat de mulți angajați ai Credit Suisse care au cerut oportunități de angajare.

Atât profesorul Bris, cât și directorul general Rickenbacher consideră că statele nu ar trebui să intervină pentru a salva băncile de la colaps. Rickenbacher adaugă: “Sentimentul meu instinctiv și busola mea morală spun că o instituție privată ar trebui să poată da faliment”.

Potrivit unui sondaj recent, mulți economiști elvețieni au considerat că preluarea Credit Suisse nu este cea mai bună soluție și au avertizat că situația a afectat reputația Elveției ca centru bancar internațional.

*

Aceasta este critica vizibilă la suprafață a preluării forțate de către guvern. Sub aceasta rămâne o multitudine de întrebări, majoritatea de natură juridică, la care nu s-a răspuns încă. Una dintre cele mai importante se referă la validitatea tranzacției.

Preluarea impusă de guvern a fost realizată în temeiul unei măsuri de “urgență”, care nu este legală. Această măsură de urgență este pusă sub semnul întrebării de avocați și experți juridici din Elveția și din întreaga lume.

De asemenea, ea este pusă sub semnul întrebării de acționarii principali ai CS, precum și de deținătorii de obligațiuni AT1. AT1 înseamnă Obligațiuni de nivel 1 suplimentar. Acestea au fost create după criza financiară din 2008 și sunt un tip de datorie hibridă emisă de bănci. Ele reprezintă un fel de cvasi-capital și ar trebui să protejeze o bancă de salvarea din partea contribuabililor.

Obligațiunile AT1 pot oferi randamente ridicate, dar sunt mai riscante decât obligațiunile obișnuite.

În cazul CS, nici acționarii și nici deținătorii de obligațiuni AT1 nu au fost consultați înainte de preluarea obligatorie. Acest lucru este deosebit de problematic, deoarece vineri, înainte de “fuziunea de urgență”, Banca Centrală Elvețiană a acordat CS o linie de credit de “salvare” de 50 de miliarde de franci elvețieni, care, potrivit analiștilor interni și externi ai CS, precum și FINMA, autoritatea elvețiană de reglementare a pieței financiare, ar fi fost suficientă pentru a readuce CS la o activitate bancară normală în mai puțin de un an.

Se pare că CS nu avea nicio problemă gravă de lichiditate. Avea o problemă de încredere care a apărut din cauza zvonurilor că banca ar putea da faliment. Iar zvonurile pot fi plantate. Un exemplu este cel al băncii californiene Silicon Valley Bank (SVB). Experții bancari spun că problema încrederii ar fi putut fi rezolvată cu această linie de credit de salvare guvernamentală, care ar fi ajutat, de asemenea, CS să scape de scheletele vechi.

În condițiile unei fuziuni de urgență, acțiunile CS au scăzut luni, 20 martie, cu peste 50% față de cât erau vineri, 17 martie, adică pe 15 martie erau 1,76 franci elvețieni și au urcat vineri la 2,05 franci elvețieni, în perspectiva creditului de salvare, scăzând luni, 20 martie, la 0,91 franci elvețieni.

Acționarii nu au fost deloc mulțumiți.

Deținătorii de obligațiuni AT1 au fost și mai nemulțumiți, ca să nu spunem furioși, când au aflat luni, 20 martie, că, în cadrul acordului impus de guvern, toate obligațiunile AT1 în valoare de 16 miliarde CHF (17,24 miliarde USD) au fost reduse la zero.

Potrivit Financial Times, Swiss Tages-Anzeiger și NZZ, trei procese colective ale deținătorilor de obligațiuni AT1 împotriva guvernului elvețian sunt în curs de pregătire de către avocați din SUA și Singapore. Este probabil ca acționarii să se alăture acestora sau să lanseze propriul proces colectiv.

Printre acționarii principali se numără:

Saudi National Bank 10%.
Olayan Group, Arabia Saudită 5%.
Qatar Holding LLC 5%.
Black Rock 5%.

Banca Națională Saudită a anunțat deja că va da în judecată guvernul elvețian. Este probabil ca Saudi Olayan Group și Qatar Holding să se alăture procesului. Astfel, 20% dintre acționarii arabi vor da în judecată guvernul elvețian pentru măsura de urgență greu de justificat, care se presupune că împiedică guvernul elvețian să se consulte cu acționarii. La urma urmei, Banca Centrală Elvețiană a acordat CS o linie de credit de “salvare” de 50 de miliarde CHF, chiar vineri, 17 martie, înainte de weekendul întunecat, “Cutia Neagră” din 18/19 martie.

A se vedea, de asemenea, aceasta și aceasta.

Este foarte posibil ca și alți acționari să se alăture “clubului” acțiunii colective. De exemplu, fondul de pensii al celui mai mare retailer elvețian, MIGROS, care a pierdut 100 de milioane de CHF în urma amortizării AT1, a declarat pentru publicația elvețiană Tages-Anzeiger că se va alătura unei acțiuni colective.

Vor avea succes aceste proceduri legale? Depinde pe cine întrebați. Standard & Poor’s prezice că este puțin probabil ca aceste procese să aibă succes. Pe de altă parte, Goldman Sachs crede că aceste procese ar putea prospera până în punctul în care GS este gata să cumpere obligațiuni CS AT1, pentru a face bani dacă reclamanții vor avea câștig de cauză, iar obligațiunile AT1 vor trebui reevaluate.

Fuziunea forțată dintre UBS și CS este departe de a fi încheiată pentru Elveția. Este posibil ca ea să coste guvernul sau UBS încă 30 de miliarde de CHF (aproximativ 34 de miliarde de dolari, la cursul de schimb actual). Acest lucru ar fi de zece ori mai mult decât a fost de acord UBS să plătească în cadrul acestei acțiuni de urgență, și anume doar 3 miliarde CHF.

Printre cei patru mari acționari enumerați mai sus se numără BlackRock (5%). Aceștia au privit de pe margine. Există zvonuri conform cărora inițial au avansat posibilitatea de a prelua CS. Dar zvonurile s-au risipit rapid, deoarece guvernul elvețian și-a exprimat îngrijorarea că CS ar trebui să rămână în Elveția.

Combinația UBS/CS ar avea active administrate în valoare de aproximativ 5 trilioane de dolari.

Fostul șef al Băncii Centrale Elvețiene, Philipp Hildebrand, s-a alăturat BlackRock în 2012 în calitate de vicepreședinte responsabil cu investițiile. El cunoaște pe de rost sforile și jocurile de noroc din Elveția.

Este foarte posibil ca deocamdată Hildebrand să urmărească de pe margine cum evoluează acest “caz CS”. În cazul în care reclamanții câștigă cu o cerere de, să zicem, 20-30 de miliarde de franci elvețieni împotriva guvernului elvețian, Elveția nu ar putea pur și simplu să absoarbă datoria cu banii contribuabililor. Așa că ar trebui să o transfere către UBS. Cu toate acestea, UBS era deja reticentă în a accepta preluarea tocmai pentru că astfel de fuziuni sunt complexe și necesită procese îndelungate înainte de a putea avea succes, după cum a declarat Philipp Rickenbacher, directorul general al băncii Julius Bär.

Este puțin probabil ca UBS să poată absorbi o astfel de datorie. În acest caz, nu este exclus un scenariu în care BlackRock să intervină de pe margine pentru a ajuta și a prelua UBS, nu este de exclus. Acest lucru ar adăuga încă 5.000 de miliarde de dolari la activele administrate de BlackRock, care sunt deja de cel puțin 10.000 de miliarde de dolari, și ar face ca gigantul financiar să fie și mai puternic.

Doar o idee. Nu trebuie să fie aruncat la gunoi.

*

Notă pentru cititori: Vă rugăm să faceți clic pe butonul de distribuire de mai sus. Urmăriți-ne pe Instagram și Twitter și abonați-vă la canalul nostru Telegram. Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe larg articolele Global Research.

Peter Koenig este analist geopolitic și fost economist principal la Banca Mondială și la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), unde a lucrat timp de peste 30 de ani în întreaga lume. El ține cursuri la universități din SUA, Europa și America de Sud. Scrie în mod regulat pentru reviste online și este autorul cărții Implosion – Un thriller economic despre război, distrugerea mediului și lăcomia corporatistă; și coautor al cărții lui Cynthia McKinney “When China Sneezes: From the Coronavirus Lockdown to the Global Politico-Economic Crisis” (Clarity Press – 1 noiembrie 2020).

Peter este cercetător asociat al Centrului de Cercetare a Globalizării (CRG). Este, de asemenea, Senior Fellow nerezident al Institutului Chongyang al Universității Renmin din Beijing.
Sursa originală a acestui articol este Global Research
Drepturi de autor © Peter Koenig, Global Research, 2023