Volodymyr Horbulin, prim-vicepreședinte al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, Președinte al Consiliului de Supraveghere al Institutului Ucrainean pentru Studii de Securitate,

academician Valentin Badrak, director al Centrului de Studii ale Armatei, Conversiei și Dezarmării

În timp de aproximativ o lună, linia frontului practic nu s-a schimbat. Grupurile de ocupație ale lui Putin au atins un punct culminant, adică momentul în care nu pot avansa. Luptătorii Ucrainei sunt încă în imposibilitatea de a lansa o contraofensivă – în primul rând din cauza lipsei de arme puternice și moderne.

Este evident că Kremlinul lui Putin este enervat de această situație și este nevoit să caute modalități noi, drumuri neconvenționale, de a reface rezervele umane și armele uzate. Și Moscova își așteaptă timpul cu convingerea că debutul vremii rece va juca în favoarea sa – aceste speranțe sunt legate în primul rând de criza energetică care se profilează în Europa. Și Putin are nevoie de timp pentru a restabili capacitatea armatei de a lupta. De aceea, la o zi după declarația falsă a ministrului Apărării Șoigu despre încetinirea deliberată a ritmului campaniei militare din Ucraina parcă prin dorința rusă de a reduce numărul de victime civile, a apărut un decret lui Putin privind creșterea în dimensiune a armatei ruse. Nuanța sa importantă este că această creștere a personalului forțelor armate ruse cu 137.000 de soldați (până la 2,04 milioane de oameni) este prevăzută în 2023. Adică Putin încearcă să-și recapete inițiativa pe care a pierdut-o acum o lună și să-și impună agenda în viitorul scenariu al războiului, pe care vrea să-l amâne artificial cu aproape șase luni.

Mingea s-a găsit brusc pe terenul Washingtonului, dar se pare că Casa Albă a fost pregătită pentru această întorsătură a evenimentelor. Pentru că chiar a doua zi, adică pe 26 august, administrația președintelui american Joe Biden a divulgat cu atenție informații către The Wall Street Journal – despre planuri grandioase în decurs de câteva săptămâni, de a anunța o misiune militară pe termen lung pentru a sprijini Ucraina și chiar de a numi un general care să fie responsabil de furnizarea de asistență militaro-tehnică și de organizarea pregătirei a armatei ucrainene.

Cu toate acestea, în ciuda acestor declarașii despre intenții globale, nu sunt încă cunoscute cu siguranță conținutul și ritmul implementării unei sarcini atât de ambițioase. Apropo, aceasta va fi o reflectare a dorinței sau a nedorinței partenerilor occidentali ai Ucrainei de a pune capăt războiului până la sfârșitul anului 2022 sau de a „întinde plăcerea” încă un an sau doi.

Poate fi că „începutul fracturii” va fi amânată?

Despre faptul că Forțele Armate ale Ucrainei sunt pregătite până la sfârșitul anului să elibereze sudul Ucrainei s-a vorbit mult în cercurile politice și militare din diferite țări, începând cu belicosul deschis Boris Johnson la summitul NATO de la Madrid şi până la generali ai armatei ucrainene. Și părea logic și realist, și cu rezistența lor, apărătorii Ucrainei meritau schimbări calitative în furnizarea lor de  arme moderne. A trecut o lună de când Ucraina a preluat inițiativa pe front, dar sunt necesare alte capacități pentru avantaje strategice. Există încă un nivel ridicat de risc al contraofensivei – Forțele Armate nu au primit încă echipamente puternice de apărare aeriană cu rază medie de acțiune, cel mai probabil, rachete operativ-tactice nu au fost furnizate (cel puțin în cantități semnificative), precum și drone de atacuri, tancuri…

Este destul de înțeles de ce Occidentul nu se grăbește să accelereze dezvoltarea evenimentelor. Criza artificială de energie în Europa, care este creată de Kremlin, șantajul nuclear destul de reușit al lui Putin și apelul unui anumit număr de politicieni la „adecvarea” șefului Kremlinului au format ideea riscului crescut al numărului excesiv de mare al ajutorului și, în consecință, o creștere a activității armatei ucrainene. Politicienii occidentali actuali nu sunt cu siguranță niște prădători care sunt gata să meargă pe cenușă după o lovitură nucleară. Mai degrabă, sunt vânători atenți, care sunt gata să-și prindă prada ani de zile. Toate aceste temeri ale „Occidentului colectiv” pot fi surprinse destul de precis în declarațiile cancelarului german Scholz, care se încăpățânează să rămână la postulatul de a nu furniza Ucrainei arme care pot fi folosite pentru a lovi teritoriul rus. Se pare că și Washingtonul confirmă acest tip de prudență, deși nu îi face reclamă.

Prin urmare, anunțarea misiunii, utilizarea numelui operațiunii și transferul eforturilor SUA de a sprijini Ucraina la nivel strategic pe termen lung pare o acumulare consistentă a capacităților militare, care vizează un asediu cuprinzător al Rusiei. Poate de aceea în ultimele zile ale lunii august în adâncul Pentagonului s-a născut o afirmație ciudată pentru a șaptea (mai precis, destul de reușită pentru Forțele Armate) lună a războiului: „Pentru noi este important ca Ucraina să supraviețuiască iar Rusia să plătească preţul agresiunii sale”. Nu este mai puțin grăitor că asta  a anunțat ministrul adjunct al ministerului apărării american pentru Afaceri Politice, Colin Kahl – probabil pentru că Casa Albă încă ezită despre cum să acționeze în această toamnă. Fie merge în toate și pentru a dărâma regimul plictisit și extrem de periculos al lui Putin, sau să păstreze viteza obturatorului pentru un scenariu mai relaxat, dar mai fiabil.

Problema ucraineană și viețile a mii de ucraineni să află între paranteze aici, la fel ca în filmele despre salvarea umanității, Washingtonului îi pasă mai mult de organismul planetar decât de cangrena de pe teritoriul Ucrainei. Se pare că tocmai acesta este motivul pentru care administrația Biden, din motive de oportunitate politică, nu acordă atenție evidentului, ceea ce a fost confirmat în repetate rânduri de experții militari: dacă nu i se oferă Ucrainei arme noi avansate cu două-trei luni înainte vremea rece, războiul se poate prelungi până în primăvară, siyuație pe care o dorește Putin. Și, deși treburile lui sunt proaste, resursele Federației Ruse ar putea permite foarte bine mobilizarea unui anumit număr de oameni și găsirea de arme – aceasta este deja o garanție a continuării unui război prelungit și epuizant. Ceea ce cu siguranță ar putea fi evitat în cazul unor acțiuni mai decisive ale Occidentului.

Continuarea afirmației menționate a lui Colin Kal poate servi ca o confirmare indirectă a aderării la strategia rusă de descurajare (mai degrabă decât intenția de a asigura victoria Forțelor Armate). Din anumite motive, un oficial de la Pentagon a exprimat convingerea că Forțele Armate au nevoie în prezent de muniție GMLRS (adică rachete pentru MLRS) cu o rază de acțiune de 70-80 km decât rachetele cu rază lungă de acțiune ATACMS pentru sistemul de lansare de rachete HIMARS, care sunt capabile să lovească ținte inamice la o distanță de până la 300 km. Probabil pentru că majoritatea țintelor pentru armata ucraineană se află în zona lor de acces pentru muniții GMLRS. Ar fi interesant de aflat dacă partea ucraineană a subscris cu adevărat la o astfel de concluzie. Pentru că, pe de altă parte, este bine cunoscut faptul că, după lovituri cu rază lungă de succes ale Forțelor Armate, centrele logistice și depozitele de muniții sunt mutate mai departe de linia frontului. Aceasta înseamnă că apariția rachetelor pentru lansatoarele HIMARS va face posibilă întreruperea completă a logisticii inamice de la grupurile lor avansate. Asta este aproape garantat să forțezi armata inamică să-și părăsească în mod voluntar pozițiile, orașele ucrainene și teritoriile ocupate – din motive inventate de vicleanul Șoigu.

Se pare că Ministerul Apărării al Ucrainei a raportat pe bună dreptate la sfârșitul lunii august că apărătorii au peste 20 de sisteme de lansatoare de rachete – HIMARS, M270 și MARS. Acesta este un indiciu că Forțele Armate nu au pierdut nimic și, prin urmare, se așteaptă la o consolidare suplimentară. Inclusiv rachetele, care au fost solicitate de mult timp, și nu numai de ucraineni.

Faptul că Ucraina are nevoie de rachete cu rază lungă de acțiune și chiar mai multă artilerie pentru a lansa o contraofensivă majoră a fost subliniat zilele trecute de cunoscutul general american Ben Hodges, făcând apel la faptul că Forțele Armate nu dispun de arme pentru  „efectului decisiv”.

Printre altele, generalul a dat un argument puternic, adresându-se instituției militare și politice americane: faptul că, după atacul asupra bazei aeriene Saki, rușii au început să părăsească de urgență Crimeea și nu au dat dovadă de nicio inițiativă de a proteja „Țara sfântă”, arată o conștientizare clară că Crimeea nu este pământul lor. „Durata războiului din Ucraina depinde în mare măsură de dacă vom fi capabili să ne îndeplinim promisiunile, în special de a livra armele promise. Cred că până la sfârșitul acestui an îi putem împinge înapoi la linia din 23 februarie”. – Aceasta nu este doar o declarație a unui militar cu experiență, este un verdict al politicii occidentale.

Desigur, nu este exclus ca în această etapă jocul să continue, iar decizia privind sprijinirea armată pe scară largă a Ucrainei a fost luată de administrația a lui Biden. Adică, cu furnizarea rachete cu rază lungă de acțiune, sisteme puternice de apărare antiaeriană, sisteme moderne anti-navă, drone de lovitură cu rază lungă. Cu perspectiva transferului viitor de avioane de luptă și elicoptere. Și poate că SUA au făcut deja primele livrării de probă de rachete operativ-tactice.

Așadar, pe 27 august, a devenit cunoscut faptul că Pentagonul a semnat un contract de 182 de milioane de dolari cu Raytheon Missiles & Defense pentru achiziționarea sistemelor de rachete antiaeriene cu rază scurtă și medie (SAMS) NASAMS pentru Ucraina. Acesta este un element cu adevărat important în asigurarea contraofensivei Forțelor Armate. Precum și faptul că, potrivit șefei departamentului de politică externă al Germaniei, Annalena Berbock, Ucraina va primi cele mai recente sisteme de apărare aeriană IRIS-T „în săptămânile următoare”.

Dar procesul de rearmare a Ucrainei necesită timp, care a fost pierdut. De aceea, prognozele experților cu privire la începutului deplasarii din teritoriile ocupate invadatorilor ruși se referă în principal la prima jumătate a anului 2023. Apoi, în opinia sa, vor începe să se epuizeze principalele resurse ale armatei ruse. Și asta, dacă acest lucru nu este împiedicat de mobilizarea generală care poate fi organizata în Federația Rusă, desigur, în cazul unei declarații oficiale de război. În același timp, presiunea treptată a Occidentului promite perspective dificile și sângeroase pentru Ucraina…

Se pare că doar armata rusă își poate permite să distrugă toaleta cu o rachetă pentru câteva sute de mii de dolari, așa cum s-a întâmplat în regiunea Herson la sfârșitul lunii august. Dar în acest episod tragicomic se reflectă întreaga filozofie invadatoare rusă. De asemenea, nu este de mirare că Kremlinul pregătește o serie de batalioane de voluntari formate în ultimele săptămâni în toată Rusia. Desfășurarea și pregătirea activă a Corpului 3 de armată au loc la baza militară rusă din „Mulino”, care se află la aproape 300 km est de Moscova, care ar trebui să asigure un nou avans în Ucraina. Experții militari nu sunt siguri că Kremlinul va reuși în ceva semnificativ. Mai ales pe fondul unor lovituri sistematice de înaltă precizie ale Forțelor Armate, care se întâmplă aproape în fiecare zi. Abia în ultimele zile ale lunii august, Forțele Armate ale Ucrainei au învins complet unitatea militară a invadatorilor din Hersonul ocupat și unitatea de parașutiști din Kadyivka. Poate acesta este motivul pentru care ministrul Shoigu a fost deja revocat de la comanda trupelor rusești în Ucraina – cel puțin așa susțin serviciile de informații britanice.

Nu se poate a nu observa și alte schimbări pozitive – pe fondul creșterii sabotajului și dezertării sistemice în Forțele Armate Ruse, au început să apară schimbări evidente și pe frontul informațional. În special, după cum a raportat mass-media rusă, numărul telespectatorilor propagandei de televiziune rusă a scăzut cu 25% în timpul celor șase luni de război, ceea ce este o reflectare a percepției războiului împotriva Ucrainei. Adică, Federația Rusă a început să piardă în războiul informațional, iar acesta este un indicator foarte semnificativ al schimbărilor existente în societate ruse. Desigur, manifestările publice de sfidare sunt încă departe. Dar începutul fermentației poate fi și un prevestitor.

În plus, au încetinit și „referendumurile” organizate anunțate în orașele ocupate din Ucraina. Și, se pare, nu în ultimul rând datorită succeselor armatei ucrainene.

Factori adiacenți

Printre factorii care influențează cel mai mult cursul evenimentelor din toamnă după probabila întârziere a furnizării de arme avansate pentru Forțele Armate, putem include în siguranță extinderea cooperării militaro-tehnice între Federația Rusă și Iran și criza Europei. Ei au retrogradat pe plan secund chiar și încercările Chinei de a ajuta în secret Rusia cu componente critice pentru arme și declarația autoproclamatului președinte al Belarusului Lukashenko despre disponibilitatea sa de a transporta arme nucleare Su-30SM.

Nu merită să exagerăm potențialul alianței Rusiei cu Iranul. În acest context, numeroasele declarații alarmante ale experților cu privire la posibilitatea de a schimba trecerei războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei ar trebui considerate mai degrabă ca un apel adresat autorităților americane de a contracara activ amenințarea. Amenințarea este palpabilă. Și nu numai datorită posibilității ca Forțele Armate Ruse să folosească drone iraniene împotriva Ucrainei. Dar și datorită faptului că ajutorul Iranului poate permite Rusiei să eludeze cu succes sancțiunile. Iranul știe cum să facă acest lucru, iar alianța Iranului cu Moscova este văzută de Teheran ca un atu politic puternic pentru un termen lung. De asemenea, este adevărat că pentru Iran va fi și mai ușor să investească în sectorul de apărare al Rusiei, dacă vor fi ridicate restricțiile în legătură cu reluarea acordului din 2015 privind programul nuclear al Iranului. Printre altele, Iranul va avea oportunități suplimentare de a importa petrol rusesc. Preocuparea lumii crește din cauza declarației recente a Iranului despre capacitatea tehnică de a crea arme nucleare – Moscova, în condițiile actualului război și confruntării globale, va merge cu siguranță să ajute Teheranul în probleme nucleare. Experții spun că acordul privind achiziționarea de drone din Iran, care este umilitor pentru Federația Rusă, este deja în vigoare. „Neo-superputerea” și-a plecat capul și a recunoscut în acest fel degradarea existentă a tehnologiilor de apărare, iar acesta este într-adevăr un semn al disperării Kremlinului.

În ceea ce privește Ucraina, apariția a sute de drone iraniene pe cerul militar este un argument suplimentar pentru ”nabata” – pentru ca Occidentul să înceapă să contracareze și să crească presiunea sancțiunilor asupra Teheranului. După cum se știe, dronele de luptă de tipul Mohajer și Shahed pot rămâne în aer timp de 12-24 de ore, respectiv, și pot transporta arme puternice. Deja în iunie 2022, au fost trase concluzii ale experților și ale serviciilor de informații că Iranul a făcut progrese constante în dezvoltarea și producția de drone militare și a crescut semnificativ producția acestora. Din surse de informații se știe că dronele iraniene au fost folosite cu succes în numeroase atacuri împotriva Israelului, precum și în Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Yemen și, în octombrie 2020, împotriva unei baze americane din Siria. De asemenea, aceasta este, fără exagerare, o provocare puternică pentru Ucraina și de asemenea pentru Occident, pentru că ar trebui să devină un adevărat impuls pentru creșterea ofertei de sisteme de apărare aeriană și o descurajare mai activă a Iranului.

În toamna lui 2022, subiectul stabilității coaliției anti-Putin pe fondul creșterii rapide a costului gazului în Europa nu va deveni mai puțin important. Pe de o parte, din martie 2022, SUA au fost foarte active în contracararea acestei amenințări în Europa. S-a pus accent pe contribuția la creșterea volumului surselor alternative de energie. Totodată, furnizarea de gaze naturale lichefiate către țările europene în 2022 a crescut cu 84% față de 2021, iar ponderea exporturilor americane a crescut de aproape trei ori. De exemplu, Germania a reușit să semneze un acord cu Canada privind furnizarea de combustibil „verde”. Pe de altă parte, abia în luna august, costul unui metru cub de gaz în Europa a crescut pentru prima dată la un record de 3.000 de dolari, iar o săptămână mai târziu aproape că a atins un prag de neconceput de 3.500 de dolari. Un astfel de curs al evenimentelor sperie nu numai guvernele țărilor europene – unii experți prevăd că șantajul Rusiei cu gaze poate duce la schimbări semnificative în cursul evenimentelor războiului ruso-ucrainean. Kremlinul speră la revolte sociale și la demonstrații publice împotriva sancțiunilor, iar această perspectivă descurajează oarecum statele europene.

Are și o continuare „sindromul turcesc”. În special, la sfârșitul lunii august, Rusia a reușit să transfere rachete pentru complexul S-300 prin strâmtoare, în ciuda „închiderii” Bosforului pentru mărfuri militare. Pe de o parte, transferul unei puternice apărări aeriene din Siria la Marea Neagră înseamnă că Federația Rusă întărește apărarea Crimeei ocupate și a teritoriilor capturate din sudul Ucrainei. Cu toate acestea, astfel de acțiuni ale Moscovei sunt și o dovadă simultană a temerilor că loviturile Forțelor Armate Ucrainene vor duce la o panică și mai mare în rândul invadatorilor. În Crimeea, într-un fel sau altul, Federația Rusă își demonstrează deja neputința și incapacitatea de a rezista presiunii armatei ucrainene. În acest sens, ar trebui să ne așteptăm la creșterea presiunii rusești asupra arena internațională, la acte de șantaj și la activarea serviciilor speciale. Din păcate, rezistența militară a Ucrainei față de agresor se confruntă în mod constant cu obstacole din partea partenerilor care limitează artificial desfășurarea evenimentelor.

Ei bine, vremuri grele urmează în multe țări, nu numai Ucraina. Dar nu sunt toate aceste dificultăți suplimentare argumente puternice în favoarea unei singure concluzii: trebuie pus capăt regimul criminal al lui Putin și trebuie făcut cât mai curând posibil. În timp ce Ucraina este pregătită să îndeplinească această misiune…

Lumea trebuie să se unească în sfârșit pentru a depăși „imperiul răului” – Rusia a demonstrat deja omenirii că a devenit un bun adept al ideilor distructive ale URSS. Putin și clica lui cu siguranță nu se vor opri singuri. Dar lumea unită o poate face.