Monica TODORAN
În condiţii de război hibrid, este important să ştim cine suntem, pentru a nu ne trezi alţii. De asemenea, cultura poate fi cauza sau pretext pentru războaie – sunt 20 de ani din 1992, de la evenimentele din Transnistria, iar ministrul de externe Lavrov declara zilele trecute că are impresia că în Moldova, la fel ca în Ucraina, ruşii nu sunt respectaţi. Iar după integrarea noastră în Uniunea Europeană şi în contemporaneitate, este de dorit să ne lămurim asupra noastră. Citindu-l cu câţiva ani în urmă pe Evghen Mahda, am găsit similarităţi între situaţia artei şi a ştiinţelor umaniste din Ucraina cu cea din România. În proiectul de lege privind activitatea de informaţii şi contrainformaţii, sunt referiri la acţiunea, inacţiunea ce vizează sistemul administrativ, educaţia, patrimoniul cultural, iar Strategia de apărare a ţării men-ţionează că „Prezervarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural, precum şi încurajarea responsabilă a domeniilor de excelenţă, ca modalitate de promovare a propriei identităţi, reprezintă obiective naţionale de securitate”. Între timp, lângă noi, în Ucraina, dreptul internaţional umanitar, convenţiile internaţionale, drepturile culturale nu sunt respectate.
Coments