Motto:
„Doar morţii au văzut sfârşitul războiului.”
George Santayana
Gheorghe Florin GHEŢĂU
LOCUL RUSIEI ÎN CADRUL NOII ORDINI MONDIALE
Destrămarea URSS în 1991 a creat o serie de oportunităţi pentru cancelariile occidentale. Acestea au putut exploata agonia post-sovietică pentru a-şi extinde sfera de influenţă pe seama Federaţiei Ruse, moştenitoarea directă a „legitimităţii” imperiale ţaristo-sovietice. În ultimele trei decenii, Federaţia Rusă a funcţionat pe sistemul „damage control”, ceea ce înseamnă că a depus eforturi susţinute, uneori disperate, pentru a-şi menţine statutul de mare putere şi pentru a ceda cât mai puţin teren în favoarea vesticilor. Din „imperiul colonial” est-european creat de Stalin în primii ani ai perioadei postbelice nu a mai rămas mare lucru. De fapt, doar enclava Kaliningrad mai aminteşte că acest imperiu a existat cândva. Rând pe rând, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria au fost integrate rapid în UE şi NATO. La fel s-a întâmplat şi cu „secesioniştii” din Estonia, Letonia şi Lituania, foste republici unionale. În aceste condiţii, diriguitorii de la Moscova s-au repliat pe poziţii pe care le considerau ceva mai simplu de salvgardat: spaţiul ex-sovietic (Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan). Ba mai mult, multă vreme au trebuit să lupte chiar în propria ogradă, în Cecenia, iar „pacificarea” acesteia nu a fost treabă uşoară.
Pentru a-şi menţine statutul de hegemon al spaţiului ex-sovietic, Federaţia Rusă a folosit un cocktail de metode diplomatice, militare şi economice. A încercat integrarea statelor care şi-au obţinut independenţa în 1991 în structuri suprastatale, precum Comunitatea Statelor Independente sau Uniunea Euroasiatică. Însă succesul acestor tentative este mai mult decât modest. CSI, creată în anul 1991 de 11 state desprinse din URSS, cărora li s-a alăturat ceva mai târziu Georgia, mai este compusă astăzi din 10 ţări, după ce organizaţia a fost părăsită de Georgia şi Ucraina. Uniunea Euroasiatică, lansată în mod oficial în anul 2011 de prim-ministrul Vladimir Putin, nu pare să fie un proiect cu un viitor mai glorios decât cel al CSI.