Cosmin Gabriel PĂCURARU, PhD*
PUNCT DE PLECARE
Criza energetică este mai acută în România decât în majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene. Sărăcia energetică este cauza principală a creşterii preţurilor, la care se adaugă politicile ecologiste începute de câţiva ani de Uniunea Europeană, peste care se adaugă cauzele generate de războiul din Ucraina.
În ultimii ani, România a renunţat la părţi din suveranitatea energetică. Această renunţare se datorează, în primul rând, intrării în Uniunea Europeană, ceea ce a făcut ca o parte din atribuţiile statului să fie preluate de UE. De aici apare prima problemă: dacă UE este în stare să administreze corect interesele naţionale ale tuturor ţărilor membre. Un alt factor care a dus la renunţarea la părţi din suveranitatea energetică este că decidenţii au luat decizii greşite, inducând dependenţe nefaste industriei energetice naţionale.
CÂTEVA BAZE TEORETICE
Suveranitatea energetică este un atribut inerent, inalienabil şi indivizibil al statului, care constă în supremaţia puterii de decizie în interiorul graniţelor şi în independenţa statului de a decide relaţiile cu alte state.
Securitatea energetică este o condiţie a existenţei unui stat, un drept interna-ţional inalienabil, imprescriptibil, rezultat din dreptul statului asupra resurselor sale energetice, din tratatele şi contractele internaţionale, la care este parte. Securi-tatea energetică este un obiectiv pe termen lung, ce trebuie atins şi care presupune asigurarea necesarului de consum de energie sub aspectul accesibilităţii la resurse pe termen lung.
* Cosmin Gabriel Păcuraru este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene la Universitatea Babeş–Bolyai şi autorul cărţilor «România – Energie şi Geopolitică» şi «Energia, o problemă de securitate naţională». Actualul articol cuprinde părţi din analizele publicate de autor în Contributors.ro.