– 02 noiembrie 2019, Constanţa –

Asociaţia Casa Mării Negre / Black Sea House Constanţa a organizat sâmbătă, 2 noiembrie 2019, Masa rotundă internaţională „Parteneriatul Estic – fără Est şi/sau fără parteneri?”, precedată de prezentarea volumului „Politica marilor puteri în Europa Centrală şi de Est: 30 de ani de la sfârşitul Războiului Rece” (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2019), autor Valentin Naumescu. În context, a fost lansată filiala locală a Asociaţiei Iniţia-tiva pentru Cultură Democratică Europeană / ICDE, cea mai importantă platformă naţională de orientare pro-europeană din România.

La masa rotundă menţionată au participat experţi de calibru din România, Ucrai-na, Belarus şi R. Moldova. Evenimentul a fost unic în România ca format şi tematică.

În deschiderea evenimentului, a avut loc prezentarea filialei Constanţa a Asociaţiei Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană / ICDE şi a fost transmisă o alocuţiune de salut din partea doamnei Ana Maria David, consilier diplomatic, Biroul Parteneriat Estic, Ministerul Afacerilor Externe al României.

Principalii experţi participanţi la lucrările mesei rotunde: Vergil Chiţac, senator, preşedintele delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară NATO, Evghen Mahda, director, Institutul de Politică Globală, Kiev, Ucraina („Ameninţări hibride la adresa Parteneriatului Estic”), Vasile Simileanu, Preşedinte Fondator –  Asociaţia de Geopolitică „Ion Conea”, directorul revistei „GeoPolitica”, Bucureşti, România („Parteneriatul Estic vs Politica Europeană de vecinătate”), Serhii Hakman, director adjunct, Centrul regional Cernăuţi de pregătire continuă şi perfecţionare a calificării funcţionarilor publici, membru al Consiliului de coordonare a Reţelei Est-europene a Parteneriatului Global pentru Prevenirea Conflictelor Armate, Cernăuţi, Ucraina („Prevenirea conflictelor prin depăşirea stereotipurilor de percepţie reciprocă şi cooperarea transfrontalieră”), Dorin Popescu, preşedinte, Asociaţia Casa Mării Negre / Black Sea House, Constanţa, („Piraţii din Pont. Parteneriatul Estic în derivă hibridă”), Marian Zidaru, Societatea de Ştiinţe Istorice, ICDE Constanţa („Rusia, Parteneriatul Estic şi securitatea în regiunea Mării Negre”), Sergiy Gherasimciuk, vice-preşedinte al Boardului, Consiliul de Politică Externă „Prisma”, Kiev, Ucraina („Parteneriatul Estic şi ideea europenizării – provocate în epoca războiului hibrid?”), Natalia Stercul, director de program, Departamentul Studii Estice: Rusia şi Ucraina, Asociaţia pentru Politică Externă / APE, Chişinău, Republica Moldova („Direcţia estică a Politicii Europene de Vecinătate şi interesele Rusiei”), Marin Gherman, director, Centrul Media BucPress, Cernăuţi, Ucraina („Euro–penizare fără extindere – o dilemă existenţială a Parteneriatului Estic?”), Evghen Mahda, director, Institutul de Politică Globală, Kiev, Ucraina („Combaterea activităţii hibride a Rusiei în bazinul Mării Negre (Ucraina, Georgia, Moldova, România, Bulgaria)”), Ludmila Nofit, director executiv interimar, Asociaţia pentru Politică Externă / APE, Chişinău, Republica Moldova („Parteneriatul Estic – oportunităţi pierdute şi perspective pentru perioada următoare”).

Dezbaterea tematică s-a desfăşurat pe două secţiuni: „Parteneriatul Estic – soluţii europene la criza ontologică actuală. Mai ştie corabia europeană să navige printre aisbergurile geopolitice ostile ale Mării Negre?” (moderator: conf. univ. dr. abil. Valentin Naumescu, preşedintele ICDE, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, România) şi „Parteneriatul Estic sub luneta partenerilor. Mai caută partenerii europeni din veci-nătate drumul spre ei al corăbiilor europene, mai construiesc porturi pentru acestea?” (moderator: Arseny Sivitski, directorul Centrului pentru Studii Strategice şi de Politică Externă, Minsk, Belarus).

Masa rotundă pe tema viitorului Parteneriatului Estic a fost propusă de către organizatori într-un context sensibil, poate chiar critic, pentru reconfigurarea acestuia. Instrumentul (geo)politic al Uniunii Europene dedicat gestionării raporturilor cu veci-nătatea estică, Parteneriatul Estic / PE, pare a se afla în comă după primii 10 ani ai acestuia, celebraţi pe perioada exercitării, de către România, a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. În momentul de faţă, PE nu mai exercită mirajul de odinioară, nu mai pare un instrument coeziv şi eficient, nu mai răspunde aşteptărilor divergente ale partenerilor, nu mai poate organiza un consens al membrilor, nu mai generează inspiraţie şi creativitate (poate nici interes) în rândul comunităţii europene. Parteneriatul Estic se află acum în fază de reconfigurare. Este posibil ca reformatarea acestuia să găsească loc în lista scurtă de priorităţi a noii Comisii Europene, însă obţinerea unui consens al ţărilor membre privind noua fizionomie a PE va fi extrem de greu de obţinut, câtă vreme atenţia prioritară a Uniunii va fi ocupată cu temele ontologice fundamentale (d.e. Brexitul). Pe de altă parte, în oglindă, Estul se reconfigurează şi el. Atât Estul Europei (care devine treptat iliberal şi construieşte soluţii atipice la criza pan-europeană), cât mai ales vecinătatea estică, prioritar ţările partenere din PE (R. Moldova, Ucraina, Georgia, Belarus, Armenia, Azerbaidjan). Federaţia Rusă pare a fi reuşit, în proximitatea estică a Uniunii (Ucraina, Republica Moldova) să obţină un statut gri al acesteia, o de-geopolitizare ipocrită, confuză şi toxică a proceselor din acest spaţiu, care poate temporiza sine die progresele pe linia apropierii de UE a ţărilor din spaţiu. Avansul geopolitic al Moscovei continuă în vecinătatea estică a Uniunii, acolo unde Federaţia Rusă pare a recupera pierderile geopolitice înregistrate în ultimii ani, mai ales după anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea.

În acest context, potrivit organizatorilor, Europa este pe cale de a-şi pierde Estul. Parteneriatul Estic riscă astfel să rămână fără Est (Estul Europei se iliberali-zează, iar vecinătatea estică se de-geopolitizează) şi/sau fără parteneri (ţările partenere ale PE îşi pierd sau nuanţează interesul de a construi politici europene în spaţiu). Parteneriatul Estic ne apare astăzi geopolitic ca un Yanus bifrons, al cărui chip trebuie să găsească drumul scurt către armonie cu sprijinul ambelor părţi (dintre care, ca în metafora antică, una pare a plânge şi cealaltă – a râde). PE trăieşte şi el o criză ontologică, asemenea părinţilor săi fondatori (Uniunea Europeană), se află în comă politică, nu mai prezintă semne vitale. Acum este momentul construcţiilor geopolitice de amplitudine şi pe termen lung. Mâine va fi geopolitic târziu. Este nevoie de noi convergenţe analitice, de efort şi dialog pentru a identifica soluţiile de ieşire din această comă. Este nevoie ca experţi din statele interesate, precum şi din ţările partenere, să dezbată împreună soluţiile creative ce pot fi optime pentru un nou suflu politic al Parteneriatului.

Experţii au dezbătut astfel, în cadrul mesei rotunde (într-un nou efort al Asociaţiei Casa Mării Negre / Black Sea House de a crea platforme eficiente de întâlnire a experţilor din regiunea extinsă a Mării Negre pe teme şi în formate ce pot crea coeziuni în acest spaţiu important la nivel strategic pentru toţi actorii locali), următoarele teme prioritare: Este nevoie de mai multă prezenţă geopolitică a Uniunii în acest spaţiu şi/sau de o rafinare a instrumentelor sale geopolitice? Este nevoie de un nou instrument al Uniunii pentru a gestiona vecinătatea estică sau (doar) de reconfigurarea celui actual? A învăţat Uniunea să construiască răspunsuri la nevoile şi aşteptărilor reale ale partenerilor săi din spaţiu, ştie Bruxellesul să asculte vocile partenere? Mai are Uniunea Est şi parteneri în Est (în vecinătatea estică)? Au partenerii interesul şi capacităţile de a construi parteneriate reale cu Uniunea într-un spaţiu locuit geopolitic primar de Moscova? Care este consensul optim / ideal de intersecţie între interesele / proiectele estice ale Uniunii şi ale partenerilor din vecinătatea estică?

Dorin POPESCU, PhD