Dr. Vasile Simileanu

Preambul

În urmă cu peste un deceniu, am fost invitat să particip la o conferinţă în Iran. Foarte mulţi prieteni mi-au spus că nu sunt zdravăn la cap că merg într-un loc periculos aflat pe „axa răului”. Acum, când i-am anunţat că mă voi deplasa în zona de conflict Doneţ-Lugansk, tot prietenii mei sau arătat îngrijoraţi că la anii mei nu mai sunt tânăr să mă deplasez într-o zonă mult mai periculoasă decât Iranul. Trebuie să recunosc că a fost o experienţă şi o provocare. Ca analist, am avut ocazia să mă documentez pentru viitoarea lucrare privind conflictele asimetrice multimodale, deoarece în Ucraina (dar şi în estul Europei) provocările Rusiei sunt tot mai frecvente.

Aşadar, în perioada 30 iunie – 6 iulie, am fost invitat de către Ministerul de Externe al Ucrainei să fac parte din delegaţia jurnaliştilor români, care a avut drept scop o serie de întâlniri cu personalităţi din staff-ul guvernamental, administrativ şi militar. Activitatea a fost realizată în contextul transparenţei promovate de noua conducere de la Kiev. Trebuie să recunosc deschiderea mediului diplomatic ucrainean, care ne-a prezentat situaţia reală. În acelaşi timp, multe din temele prezentate sunt cunoscute în mediul de analiză ştiinţifică de la Bucureşti. Aceste întâlniri au completat anumite lacune şi au deschis noi posibilităţi de colaborare între revista GeoPolitica şi arcul guvernamental. Poate că s-ar fi impus şi o întâlnire cu personalităţi din staff-ul preşedintelui Volodymyr Zelenskiy, având în vedere situaţia etnicilor români din Ucraina.

În anul 2010 am reuşit, cu sprijinul diplomaţilor ucraineni acreditaţi la Bucureşti, să lansăm pe piaţa publicistică din România nr. 38 al revistei GeoPolitica: „UCRAINA – între Est şi Vest”. Atunci, a fost privită cu oarecare neîncredere, deoarece toţi analiştii credeau în „faţa” euratlantică a noului preşedinte Ianukovici. Mulţi, chiar foarte mulţi din cei care cochetează cu geopolitica şi se intitulează ca atare, au privit cu neseriozitatea specifică atenţionările unor analişti din Ucraina, SUA şi alte state, dar mai ales cele din România.

Semnarea unui acord cu Rusia, în perioada de bun augur al relaţiilor SUA – Rusia, reuşise să convingă comunitatea internaţională de bunele intenţii moscovite privind o nouă abordare a relaţiilor internaţionale, în scopul clădirii unei securităţi trainice la nivel mondial. Ba mai mult, prin tratatul de securitate în regiunea Mării Negre semnat cu Ucraina şi Turcia, Rusia a sfidat celelalte state riverane bazinului pontic. Tot în acea perioadă, în relaţiile ucraineano-române s-au manifestat tensiuni, care au dispărut după ocuparea teritoriilor ucrainene de către Rusia. Ucraina avea şi are nevoie de un aliat. Un aliat care trebuie respectat! Din acea perioadă şi până în februarie 2014, Rusia a folosit timpul ca principal aliat în a-şi atinge scopurile de tip imperial, înarmându-se (chiar dacă nivelul de trai al populaţiei a scăzut foarte mult) şi generând acţiuni controversate în fostul spaţiu al URSS şi nu numai…, în timp ce Ucraina şi-a creat probleme regionale cu Republica Moldova şi România. Ucraina lui Ianukovici avea să dezamăgească şi să arunce Ucraina într-o perioadă de incertitudini şi insecuritate.

În sâmbăta ce reprezenta penultima zi a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci, la o cafenea geopolitică, unde am avut invitaţi diplomaţi şi analişti militari de marcă, am avut o intervenţie în care apreciam că dacă duminică nu era festivitatea de închidere a olimpismului mondial, Rusia ar fi intervenit militar în Ucraina şi ar fi trecut acest stat sub controlul total al Moscovei. Argumentez această teză pe faptul că, înainte de deschiderea jocurilor, un „atentat terorist” din zona Kazan a determinat Moscova să aducă în regiunea Soci foarte multe structuri militare, pentru a asigura securitatea delegaţiilor sportive. Nimeni nu a înţeles în acea perioadă adevărata miză a Kremlinului. Iar cei care au înţeles-o au fost nebăgaţi în seamă de factorii de decizie politico-militară.

La numai câteva zile am asistat la o ocupaţie în forţă şi la deschiderea unui nou conflict îngheţat, cu mize mult mai mari pentru securitatea regională.

Nu voi căuta să derulez evenimentele, dar voi cita remarca analistului ucrainean Serhiy Hackman: „Când fratele cel mare îţi bate la poartă, tu nu îi deschizi?”. Bineînţeles, avea dreptate în contextul relaţiilor ruso – ucrainene foarte apropiate din acea perioadă…

Dar să vedem Ucraina, acum când îşi plânge eroii şi caută să meargă mai departe:

Kiev

Duminică seara am ajuns la Kiev.

Bineînţeles, după cazarea la hotelul Ucraina situat în piaţa centrală recunoscută drept Euromaidan, era forfotă mare! O mulţime de tineri exuberanţi ascultau muzica unor formaţii locale, socializau şi se simţeau poate mai occidentali faţă de alţi tineri din alte state europene.

Oraşul luminat de ghirlande şi vitrinele magazinelor de lux, care se armonizau cu muzica teraselor şi scenelor unde evoluau muzicieni, clovni şi alte grupuri de entertainment, realizau feericul în care tinerii – asemeni unui furnicar – căutau să comunice şi să îşi comunice libertatea şi exuberanţa. Din nefericire m-a îngrijorat să văd unii tineri minori, paşnici, consumând băuturi spirtoase, fără ca autorităţile să intervină.

Era trecut de miezul nopţii, iar oraşul trăia. Era linişte, era pace şi, din când în când, unii tineri mai zăboveau, în semn de respect la troiţele eroilor căzuţi pe Euromaidan…

Luni, 1 iulie oraşul era curat!

Din discuţiile cu Hennadii Maksak, Olga Chyzhova, Yevhen Romanenko şi Sergiy Gerasymchuk, aveam să constatăm că iniţiativa Ministerului de Externe din Ucraina nu este una singulară, dedicată numaijurnaliştilor din România, ci şi jurnaliştilor din UE. În săptămânile următoare erau aşteptaţi invitaţi şi din Cehia, Polonia, Bulgaria şi Republica Moldova. În realizarea acestui proiect, Ministerul de Externe a colaborat cu mai multe instituţii din Europa, administraţii locale, organisme militare şi ONG-uri din Ucraina: Civic Synergy, International Renaissance Foundation, Ukrainian National Platform of the Eastern Partenership – Civil Society Forum, Ukrainean Prism, South-Eastern Europe Studies, Ambasada României la Kiev şi Ambasada Ucrainei din Bucureşti. Bineînţeles, Olga, Ghenadi şi Evgheni sunt actorii principali. După setul de întâlniri, aveam să fiu plăcut impresionat de agenda de lucru a Ministerului de Externe şi nu numai.

De la hotel ne-am deplasat pe jos, o ocazie unică de a cunoaşte monumentele şi arhitectura oraşului. Şi această iniţiativă a fost una benefică, datorită programului compact şi strict neavând timp de „explorări”, decât seara.

Aveam să vedem un Kiev în care se construiesc foarte multe obiective şi clădiri cu arhitectură modernă, blocuri şi sedii de firme cu peste 20 de etaje.

Aveam să vedem un Kiev leagăn al creştinismului, prin numărul mare de biserici, perla coroanei fiind Pecerskaia Lavra.

Aveam să vedem parcuri, pe iarba cărora tinerii se odihneau sau discutau diferite subiecte, fără inhibiţii, dar foarte atenţi la modul de comportare, deoarece se aflau alături de diferitele monumente dedicate eroilor patriei.

MAE – întâlnirea cu Viktor Kryzhanivskyi, reprezentantul special ucrainean pentru rezolvarea problemei transnistrene

Domnul Viktor Kryzhanivskyi este reprezentantul Ucrainei şi negociatorul pentru Transnistria. În expunerea sa, ES consideră că rezolvarea dosarului transnistrean este un subiect fierbinte pe agenda diplomatică ucraineană, pentru actualul context geopolitic şi geostrategic est-european, fiind vital pentru stabilitatea şi securitatea Republicii Moldova şi Ucrainei, în contextul în care Rusia nu doreşte realizarea unor progrese notabile.

Deşi există un format European de negociere, Viktor Kryzhanovsky consideră că este foarte importantă implicarea diplomaţiei române, mai ales după schimbările politice şi noile abordări ale Chişinăului. 

MAE – întâlnirea cu Anatolii Solovei – director adjunct pentru Europa Centrală şi de Est în Ministerul de Externe al Ucrainei

În intervenţia Domniei Sale şi în discuţiile particulare, a subliniat importanţa manipulărilor ruse privind federalizarea Republicii Moldova, care ar complica relaţiile bilaterale şi ar oferi un suport Rusiei pentru destabilizarea regiunii. În acest sens, Ucraina susţine iniţiativele Chişinăului privind normalizarea regiunii. Situaţia creată de Rusia prin ocuparea şi militarizarea excesivă a Crimeei – lucru pe care l-am constatat personal pe timpul vizitei făcute în Crimeea în anul 2011 – creşte foarte mult riscul de securitate pentru statele pontice. Cu această ocazie i-am comunicat că avem actualul număr al revistei GeoPolitica dedicat regiunii Mării Negre, şi sperăm ca după apariţia revistei să fie elaborate abordări euratlantice de substanţă pentru edificarea unei strategii de securitate, care să stopeze incisivitatea Kremlinului. În consens, am considerat că relaţiile româno-ucrainene sunt constructive pentru securitatea Ucrainei, formatele promovate de către Bucureşti fiind foarte importante pentru administraţia guvernamentală ucraineană. Referitor la situaţia militară rusă din Crimeea i-am argumentat că unul din colaboratorii revistei – analist militar – are un articol intitulat „Portavionul Crimeea”. Totul, însă, depinde de strategiile statelor pontice, care ar trebui să îşi unească eforturile pentru diminuarea riscurilor de securitate regionale. 

MAE – întâlnirea cu ES Domnul Yehor BOZHOK – Ministru adjunct de Externe al Ucrainei

Comunitatea internaţională trebuie să se implice mai mult în relaţiile cu Rusia, deoarece sancţiunile trebuie menţinute şi chiar amplificate. Chiar dacă Memorandumul de la Budapesta obligă Rusia să garanteze securitatea Ucrainei, Putin – care are un comportament de huligan – încalcă permanent şi violează principiile stabilite în acest document. Rusia, prin ocuparea Crimeei şi acţiunile de a prelua regiunea Doneţk-Lugansk, execută o ofensivă şi o presiune permanentă împotriva Ucrainei, sfidând deciziile juridice ale curţilor internaţionale. „Ruşii au transformat Crimeea într-o fortăreaţă pentru a putea controla regiunea Mării Negre şi dincolo de ea şi nu ascund asta. De ce spun că acţiunile Rusiei sunt un pericol pentru regiune şi pentru NATO? Pentru că se observă o sporire a forţelor militare în Crimeea ocupată şi nu doar la cele terestre, ci şi la cele navale şi la prezenţa sporită a aviaţiei, cu bombardiere şi avioane de luptă”, declară Yehor Bozhok.

Cu toate acestea, comunitatea internaţională va trebui să găsească mijloacele legale de a forţa Kremlinul prin sancţiuni, sau dacă va fi cazul prin forţă. Situaţia în Rusia este complicată: intervenţiile militare internaţionale şi investiţiile militare vor duce Kremlinul, nu peste mult timp, în colaps. Atitudinea agresivă a Federaţiei Ruse are ca efect diminuarea rezervelor strategice şi diminuarea nivelului de trai, care a început deja să atragă comentarii negative din partea populaţiei. Prin comportamentul său, Rusia caută să impună lumii noile principii şi noua ideologie, 

Totuşi, în acest context complicat, relaţiile Ucrainei cu România sunt la un nivel foarte ridicat. „Discutăm acum cu partenerii noştri români să semnăm un acord de cooperare tehnico-militară. Acest acord ne va da undă verde să sporim colaborarea în diverse domenii legate de apărare şi securitate şi ne va permite să cooperăm în diverse domenii, de la industrie militară la exerciţii militare comune”. În concepţia diplomaţiei ucrainene, noul acord bilateral va oferi o nouă perspectivă legislativă, prin care cooperarea militară dintre cele două ţări să se dezvolte, fiind necesară armonizarea legislativă, deoarece legile în vigoare din cele două state sunt mai restrictive în această privinţă.

Pe timpul acţiunilor militare pentru ocuparea peninsulei Crimeea, Marina a pierdut o mare parte din flota sa şi a trebuit să îşi mute comandamentul flotei din Crimeea în Odesa. Dar comunitatea NATO a sprijinit Ucraina în elaborarea unei noi doctrine care, practic ţine cont de poziţionarea NATO în regiune. „Flota ucraineană şi flota română nu vor concura, ci se vor sprijini una pe alta. În prezent, relaţiile militare dintre România şi Ucraina sunt materializate în exerciţii militare comune la Marea Neagră, în special sub umbrela NATO, deoarece, după cum ştiţi, Ucraina este o ţară parteneră a alianţei nord-atlantice. Chiar în aceste zile trei nave militare româneşti participă la Odesa la un exerciţiu militar împreună cu navele flotei ucrainene”, a declarat Yehor Bozhok. Pe timpul discursului său, oficialul ucrainean a menţionat bunele relaţii şi dialogul deschis cu Ministrul Apărării Naţionale – Gabriel Leş.

Referitor la Republica Moldova, oficialul ucrainean consideră că reinstaurarea dominaţiei ruse reprezintă un mare pericol pentru Bucureşti, cât şi pentru Kiev, ce ar complica foarte mult calea europeană a Ucrainei şi Republicii Moldova. 

MAE – Oleksandr Levchenko, consilier al ministrului pentru Teritoriile Ocupate Temporar din guvernul ucrainean

Ambasadorul Levchenko a făcut o amplă trecere în revistă a derulării evenimentelor din Ucraina şi a realizat paralele cu diferite zone de conflict din regiune şi alte conflicte din alte state.

Trebuie să recunosc, a fost una din cele mai documentate şi realiste prezentări, chiar dacă multe din aspecte nu erau străine de abordările din presa ştiinţifică din România. Pe timpul discuţiilor cu acesta am înţeles că revista GeoPolitica este cunoscută în Ucraina.

Transparenţa comunicării Domniei Sale, prin prezentarea problemelor reale ridicate de acordarea asistenţei pentru 1,5 milioane de persoane strămutate din Donbas şi Crimeea, ne-a convins că Ucraina face eforturi pentru integrarea acestora, implicând şi comunitatea internaţională. Este, într-adevăr, o criză umanitară! 

Întâlnirea cu ES Cristian-Leon ŢURCANU 

Oriunde în lumea asta, nu te simţi mai bine ca acasă! Sentimentul de a fi acasă, alături de un prieten şi susţinător al revistei mi-a dat un sentiment de încredere şi mi-a permis să pun întrebări incomode privind relaţiile bilaterale. Am primit răspunsurile pe care le ţin pentru mine. Spre dezamăgirea colegilor din presă nu am avut voie să înregistrăm. Trebuie să menţionăm că discuţiile au fost purtate în limba română. La finalul întrevederii s-a făcut o fotografie de grup. 

Întâlnirea cu dl. Viktor DOGAN – Ministru adjunct, Ministerul Infrastructurii pentru Integrare Europeană din Ucraina 

Trebuie să recunosc că a fost o surpriză plăcută, ca după discursurile oficialilor din cadrul Ministerului de Externe, să asistăm la o prezentare amplă, detaliată şi bine argumentată. A răspuns deschis la întrebările noastre şi a menţionat proiectele de infrastructură bilaterale care sunt în derulare sau care se vor iniţia în perioada imediat următoare. Este demn de reţinut necesitatea realizării conexiunilor cu UE prin intermediul României şi Poloniei, la nivelul traficului rutier, aerian, naval şi feroviar. În discursul său a menţionat sprijinul oferit de către Maria-Magdalena Grigore, în perioada cât a fost secretar de stat la Ministerul Transporturilor.

Ministerul Ştiinţei şi Educaţiei – întâlnirea cu ministrul adjunct dl. Vadym KARANDIY 

Trebuie să recunosc că prezentarea a fost una pur politică, evitând să dea un răspuns clar privind drepturile minorităţilor naţionale. Mă aşteptam, în semn de fair-play să avem un translator de limba română! La întrebările colegilor din delegaţie a dat răspunsuri vagi, printre altele necunoscând că în România există şcoli cu predare în limba ucraineană, iar unele minorităţi beneficiază de discriminare pozitivă.

sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ucraina#/media/Fi%C8%99ier:Ukr_lang_ukr_2001_int.png

În discuţiile personale cu oficialul ucrainean, mi-a comunicat că există discriminare pozitivă numai pentru populaţia strămutată din Doneţ-Lugansk şi Crimeea. Problematica a fost lămurită de ES Olexandr Bankov – ambasadorul Ucrainei la București.

Aici aş face un scurt comentariu: dacă nu avem un dialog transparent, real şi consistent pentru a armoniza sistemele legislative, Ucraina va avea probleme privind integrarea în spaţiul European! 

Prezentarea formatului Bucharest 9: o privire privind cooperarea pe flancul de est NATO

Prezenţa domnului Iulian Fota avea să ridice ştacheta evenimentului.

Unii analişti ucraineni, membri ai unor ONG-uri au avut expuneri de motive care să determine realizarea obiectivelor formatului B 9, prin includerea Ucrainei în proiecte ample de colaborare. În acest sens, Sergiy Gerasymchuk – vicepreşedinte al South – East Europe Studies a menţionat că este necesar ca acest format de cooperare să se transforme în B 10, prin includerea Ucrainei, deoarece ar putea fi sporită eficienţa eforturilor de contracarare a acţiunilor Rusiei în regiune. În discursul său a menţionat că a participat la Bucureşti la unele formate, de nouă ori, în ultimul an, şi de fiecare dată a menţionat că în România, Rusia este percepută ca un stat agresor în raport cu Ucraina.

Domnul dr. Iulian Fota, expert în securitate, a atras menționat că nicio ţară membră a formatului Bucureşti 9 nu şi-a propus extinderea acestui cadru de cooperare. Mai mult, a subliniat analistul român, România trebuie să rămână fidelă, fără echivoc, unei singure alianţe, iar aceea este NATO.

Cu Olexandra TSEKHANOVA – Senior Analist Hybrid Warfare Analytical Group, Ukraine Crisis Media Center, despre războiul hibrid şi fake-news

Yevhen MAHDA: RUSSIA’S HYBRID AGGRESSION: LESSONS FOR THE WORLD
KALAMAR, Kyiv, 2018

Cartea destinată decidenţilor, experţilor în relaţii internaţionale şi ştiinţe politice şi tuturor celor interesaţi de soarta lumii cuprinde o introducere în hibriditate, o prezentare a războiului hibrid în perspectivă istorică, deta-lierea provocării ucrainiene, apoi lupa se deplasează asupra informaţiei ca factor cheie, componentele cultural-ideologice şi vectorul european în agresiunea hibridă, pentru a căuta o imagine eficace şi a obţine victoria. Moscova cunoştea obiceiurile din spaţiul ex-sovietic. După căderea comunismului, a studiat aprofundat comportamentul partenerilor săi occidentali, şi-a restabilit agenţii de influenţă în Europa de Vest şi Europa Centrală şi şi-a extins influenţa politică în Lumea Veche, dorind să arate că este un partener egal. Pentru politicienii occidentali, media şi cetăţeni a devenit necesar un curs introductiv „Hibriditatea pentru Începători”. Acţiunile Rusiei în Ucraina au revitalizat statutul NATO de bloc politico-militar cu rol stabilizator nu numai în spaţiul euro-atlantic, ci şi pentru sistemul global şi au creat trenduri de dezvoltare a noii ordini mondiale. Adăugarea conţinutului informaţional în secolul XXI a schimbat experienţa războiului pentru miliarde de oameni. Limitele metodelor şi tehnicilor războiului „pentru minţile oamenilor” sunt doar imaginaţia şi cinismul, fără a exista în majoritatea cazurilor posibilitatea prognozării direcţiei şi instrumentelor atacului, fără a lăsa urme pentru identificarea agresorului spre a fi tras la răspundere, dar cu efecte de mare amploare. Oboseala psihologică şi obişnuitul refuz de a înţelege faptele şi contextul reprezintă condiţiile ideale pentru succesul presiunilor informaţionale din exterior; proliferarea scepticismului sănătos în perceperea mesajelor şi crearea naraţiunilor alternative asigură succesul alfabetizării media. Este vitală crearea unei imagini proprii atractive pentru sine şi ceilalţi fundamentată pe exemple şi paralele istorice.

Întâlnirea cu reprezentanţii Civic Synergy Project (parte a Ukraine – EU Civil Society Platform) şi Ukrainean National Platform for the Eastern Partnership Civil Society Forum 

(va urma)