Dr. Alba Iulia Catrinel POPESCU*

Abstract. În anul 2010, atât europenii prin Vice Preşedintele Comisiei Europene Antonio Tajani[2], cât şi americanii, prin vocea Secretarului de Stat Hillary Clinton[3], au atras atenţia asupra importanţei pământurilor rare pentru securitatea euroatlantică, în deceniul următor. Motivul pentru care aceste materii prime au fost declarate „critice” pentru viitorul tehnologic al statelor occidentale este legat de domeniile în care acestea sunt utilizate, care se extind de la industria militară modernă, industria aero-spaţială, industria de telecomunicaţii, la industria IT, industria constructoare de automobile, telefonia mobilă, industria producătoare de echipamente medicale, etc. Prin urmare, avansul tehnologic militar şi civil, facilitarea cercetării şi producţiei tehnologiilor viitoare, capacitatea de a prezerva sau spori puterea statală în secolul al XXI-lea şi, într-un final, pentru prezervarea status quo-ului actualului sistem internaţional, vor fi dictate implicit de controlul şi exploatarea acestor resurse. Cheia întregului joc geopolitic stă în controlul zăcămintelor aflate în afara jurisdicţiei marilor puteri, iar continentul african a devenit spaţiul global de confruntare a intereselor vitale aparţinând principalilor jucători geostrategici.

În anul 2010, America’s Government Accountability Office (GAO) a emis raportul intitulat Rare Earth Materials in the Defence Supply Chain[4], conform căruia lanţurile tehnologice ale industriei militare americane de ultimă generaţie sunt dependente de metalele rare, dintre care unele sunt produse în exclusivitate de China, menţionând totodată că abia în 15 ani occidentalii vor putea ajunge din urmă expertiza chineză în domeniul prelucrării şi producţiei acestor materii prime şi dezvoltării unor surse alternative[5]. În acelaşi an, EC Raw Materials Supply Group, Grupul de Lucru Comunitar pentru Oferta de Materiale a dat publicităţii un raport numit Critical Raw Materials for EU, Report of the Ad-hoc Working Group on defining critical rawmaterials[6], în care a stabilit o lista de 14 astfel de materii prime considerate „critice” pentru dezvoltarea economică şi securitatea UE în deceniul următor, reprezentate de grupul metalelor platinice, antimoniu, beriliu, cobalt, galiu, germaniu, indiu, magneziu, niobiu, metalele sau pământurile rare, tantal, wolfram, fluorspar şi grafit nemetalic.

Ce sunt metalele rare? Unde se află răspândite zăcămintele acestor minereuri? Cine le controlează şi exploatează? De ce sunt atât de importante pentru menţinerea actualei ordini mondiale? Cât de importantă este Africa Subsahariană în această ecuaţie? Sunt câteva întrebări la care acest articol doreşte să răspundă.

CE SUNT METALELE RARE?

Conform definiţiei Uniunii Internaţionale de Chimie Pură şi Aplicată metalele rare, numite şi pământuri rare (oxizii metalelor respective), abreviate REM de la termenul anglo-saxon rare earth minerals sau REE – rare earth elements, sunt reprezentate de cele 15 elemente chimice aparţinând grupului Lantanidelor din tabelul lui Mendeleev, având numerele atomice cuprinse între 57 şi 71, la care se adaugă scandiumul şi ytriumul.

Termenul de „metal rar” provine de la formele mineralogice de tip oxizi, rare, atipice, care constituie zăcămintele. Cu excepţia promethiumului care nu are izotopi stabili non-radioactivi şi, prin urmare, este extrem de rar în natură, toate celelalte elemente se găsesc din abundenţă, de cele mai multe ori în zăcăminte mixte, care adună laolaltă mai multe astfel de metale, greu de separat chimic din cauza raportului invers proporţional dintre volumul atomic şi numărul atomic. Astfel, elemente precum ytriumul, având volum atomic mic, au o dispersie mare în mantaua terestră, formând zăcăminte de mici dimensiuni, rare, cu concentraţii slabe comparativ cu ceriumul, metal cu volum atomic mare, care formează rezerve importante şi uşor de exploatat.

Prima clasificare a metalelor rare s-a făcut în funcţie de solubilitatea sulfaţilor dubli de potasium şi sodium ai acestor metale. Astfel s-au conturat 3 grupe: sulfaţii grupului cerium (scandium, lanthanum, cerium, praseodymium, neodymium, samarium) sunt greu solubili, cei ai terbiumului (europium, gadolinium, terbium) sunt moderat solubili iar cei din grupul ytriumului (ytrium, dysprosium, holmium, erbium, thulium, yterbium, lutetium) sunt foarte solubili. O altă clasificare s-a făcut în funcţie de masa atomică în lanthanide grele de tipul ytrium şi uşoare de tipul cerium.

Din punct de vedere mineralogic, cele mai răspândite zăcăminte de REM sunt, în ordinea volumului, bastanazitul şi monazitul pentru cerium şi lantanide uşoare, xenotinul şi gadolinitul pentru ytrium şi lantanide grele. Este important de menţionat că majoritatea zăcămintelor exploatabile de xenotin se află în sudul Chinei în regiunea carierelor de argilă, în Malaezia şi Thailanda, iar gadolinit se găseşte în Canada. De asemenea, ytriumul poate fi extras ca produs secundar în cursul producţiei de uraniu (Canada)[7]. Zăcăminte de cerium şi lantanide uşoare, sub formă de bastanazit şi monazit, au fost identificate în Brazilia, India, Australia, Africa de Sud, China, SUA, Rusia. Studiile aparţinând colectivului de cercetători niponi, printre care se numără profesorul Yasuhiro Kato, datând din anul 2011, susţin existenţa zăcămintelor de metale rare submarine, la nivelul platoului continental al oceanului Pacific[8], unde ar predomina tipul metalelor rare grele de tipul dysprosium[9].

Deoarece mineritul tradiţional nu a permis extracţia separată a acestor metale, până în anii ’60 ai secolului trecut, utilizarea industrială a REM a fost limitată. O dată cu dezvoltarea tehnicilor de electroliză, cristalizare fractală şi de extracţie de tip lichid-lichid, separarea acestor metale a devenit posibilă şi s-au dezvoltat ramuri industriale care acum fac obiectul aşa numitelor înalte tehnologii militare şi civile.

CARE SUNT DOMENIILE DE UTILIZARE ALE METALELOR RARE?

Tabel 1: Metalele rare şi domeniile de utilizare[10].

Conform raportului Rare Earth Elements: The Global Supply Chain, destinat Congresului American[11], REM utilizate în sectorul militar intră în componenţa a două tipuri de magneţi permanenţi, pe baza de samarium-cobalt şi neodymium-fier-brom. Magneţii pe bază de neodymium sunt esenţiali în construcţia de sisteme de arme ofensive şi defensive, fiind cei mai puternici magneţi permanenţi, iar cei pe bază de samarium sunt esenţiali în construcţia de sisteme de ghidaj balistic, de bombe inteligente şi componente aeronautice. Magneţii pe bază de terbium, gadolinium, neodymium, dysprosium sunt componente fundamentale în construcţia de generatori pentru turbine eoliene, componente electrice şi electronice, industria de telecomunicaţii şi comunicaţii prin satelit, IT.

Acelaşi raport specifică faptul că metalele rare sunt materii prime esenţiale în industria producătoare de automobile, în obţinerea de catalizatori de rafinare a petrolului, în producţia de aparatură audio-video de ultimă generaţie, producţia de ecrane LCD, computere, telefonie mobilă, baterii reîncărcabile, vehicule electrice şi hibride, componente destinate industriei de echipamente medicale de ultimă generaţie de la medicina nucleară, spectrofotometrie la tomografe cu emisie de pozitroni, sisteme radiologice portabile şi scanere (vezi tabel 1).

Având în vedere domeniile de utilizare ale acestor materii prime, este evident caracterul strategic al controlului şi exploatării zăcămintelor de metale rare pentru dezvoltarea noilor tehnologii militare şi civile şi, în final, pentru menţinerea actualului status quo internaţional.

RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A ZĂCĂMINTELOR DE METALE RARE

Tabel 2: Producţia şi resursele de metale rare la nivel global în anul 2011^[12] (Rezerva de bază reprezintă totalitatea resurselor potenţial exploatabile economic).

Tabel 3: Producţia şi resursele de metale rare la nivel global în anii 2013, 2014^[13].

Zăcămintele totale de metale rare, estimate la nivelul anului 1994, erau de 48 de milioane de megatone, din care 79,2% se aflau pe teritoriul Chinei, 10,8% pe teritoriul SUA, 5,2% în jurisdicţia Indiei şi doar 1% în spaţiul CSI[14]. La nivelul anului 2011, rezervele de bază de REM au fost estimate la 154 de milioane de megatone, semn că interesul pentru descoperirea de noi zăcăminte a crescut exponenţial cu dezvoltarea tehnologică. La nivelul consumului din anul 2011, durata de viaţă a rezervelor totale mondiale de REM era estimată ca fiind în jur de 800 de ani, 59,3% din aceste depozite aflându-se pe teritoriul Chinei, 9,3% pe cel al SUA, 14% în CSI şi doar 1% în India (vezi tabelul 2). Cererea de metale rare în anul 2010 la nivel mondial a fost estimată ca fiind în jurul a 133.100 de tone anual la o producţie de 133.600 de tone anual, urmând să atingă un nivel cuprins între 160.000 – 210.000 tone la nivelul anului 2015 conform Congressional Research Service[15].

În tabelul 3 sunt prezentate date privind producţia de REM la nivelul anilor 2013 şi 2014, precum şi situaţia rezervelor de bază. China domină, în continuare, producţia mondială de REM cu 84,82%, urmată de SUA cu 6,25%. Spre deosebire de anul 2011, când SUA nu producea deloc REM, se poate constata faptul că americanii şi-au redeschis minele de REM şi că producţia este în creştere. În privinţa rezervelor de bază globale, la nivelul anului 2014, China deţinea primul loc cu 42,3%, urmată de Brazilia cu 16,92% şi de Australia cu 2,46%. Comparativ cu situaţia anului 2011, se observă intrarea în forţă a Braziliei în rândul statelor deţinătoare de REM.

MENŢINEREA ACTUALEI ORDINI MONDIALE ŞI CONTROLUL EXTRACŢIEI ŞI PRELUCRĂRII REM

Artizanul Chinei moderne, Deng Xiaoping, afirma, în 1992, că metalele rare sunt pentru ţara sa precum este petrolul pentru Orientul Mijlociu, adică un izvor de prosperitate, o armă strategică, o sursă de putere statală. Şi enumerarea nu se opreşte aici, pe zi ce trece REM devin o pârghie prin care statul chinez poate schimba ordinea internaţională. Chestiunea este extrem de serioasă. Pe plan mondial, zăcămintele de REM sunt controlate de câteva state, majoritatea puteri emergente şi state în curs de dezvoltare din Asia şi Africa.

China controlează 97,3% din producţia mondială actuală de pământuri rare, deţine monopolul extracţiei şi prelucrării lantanidelor grele din grupul ytriumului, şi-a limitat exporturile de REM pentru decada următoare şi se află în plin proces de stocare a acestor materii prime care, evident, au devenit un factor de presiune cu care guvernul de la Beijing va putea obţine o poziţie hegemonică în viitor. De altfel, decizia Chinei de a întrerupe timp de două luni exportul de pământuri rare către Japonia, consecutivă unor diferende politico-diplomatice sau de a bloca exporturile de REM către SUA[16], amintesc de politica energetică a Rusiei, iar consecinţele economice directe suferite de industriile niponă şi americană au obligat guvernele să caute furnizori alternativi în zone precum Africa, India, Australia, America de Sud[17] şi să dezvolte tehnologii de extracţie submarină. Protestele diplomatice, plângerile depuse de SUA, Japonia şi UE contra Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului[18] pentru nerespectarea regulilor comerţului internaţional, contramandarea vizitelor preşedinţilor SUA şi europeni în China nu au putut stopa strategia politico-economică de consolidare a poziţiei puterii emergente, care ar putea pune în discuţie unipolaritateaactuală a sistemului internaţional. Politica de stocare a REM dusă de Beijing a dus la creşterea exponenţială a preţului acestor minereuri pe piaţa mondială[19], a atras capitalul străin în propria industrie extractoare şi prelucrătoare, generând un monopol pe întregul lanţ economic, de la extracţie şi prelucrare la obţinerea de produse finite. Este evidentă aplicarea ad literam a politicii monopoliste de tip OPEC cu specificaţia că, în acest caz, nu există o echilibrare viabilă, cel puţin în momentul de faţă.

China deţine monopolul extracţiei şi prelucrării de dysprosium, terbium, ytrium, europium şi neodymium, având o acoperire cuprinsă între 96% şi 99,8% din producţia mondială. De exemplu, dysprosiumul este vital pentru asigurarea permanenţei magnetismului la temperaturi foarte înalte. Acest metal rar este produs în proporţie de 98,8% de China, iar preţul acestuia pe kg a crescut de 11 ori între anii 2010 şi 2011. Conform raportului GAO, China este liderul incontestabil al producţiei mondiale de magneţi permanenţi, 75% din magneţii de tip neodymium-fier-brom şi 60% din cei de tip samarium-cobalt sunt de origine chineză, implicit domeniile de aplicare ale acestor componente fiind dependente de producţia din această ţară şi de politica economică a guvernului de la Beijing. Acelaşi lucru se întâmplă şi în privinţa extracţiei şi prelucrării de lantanide uşoare din clasa ceriumului, unde China deţine monopolul extracţiei cu 92% din producţia mondială[20]. La rândul lor, europenii s-au declarat îngrijoraţi de consecinţele economice pe care industriile de vârf din domeniul construcţiei de aeronave, de telecomunicaţii şi automobile le au de suportat în urma deciziei Beijingului de restricţionare a exporturilor de REM[21].

Faptul că, începând cu MacKinder şi Haushofer, toţi geopoliticienii de marcă au atras atenţia asupra Chinei, ca viitor posibil hegemon global, nu este întâmplător. Într-o alocuţiune la cea de-a 8-a Conferinţă a IISS Global Strategic Review, HenryKissinger a afirmat că „centrul de greutate al lumii afacerilor a părăsit Atlanticul şi s-a mutat în Oceanul Pacific şi în cel Indian”[22], unde se confruntă interesele politico-economice ale hegemonului actual şi a trei dintre competitorii care ar putea pune în discuţie actuala ordine mondială, China, Rusia şi India.

SUA se află în situaţia de a căuta soluţii la o problemă cu potenţial exploziv pe termen mediu şi lung. Miza jocului este reprezentată de prezervarea poziţiei de unic hegemon mondial, chestiune care implică atât descoperirea de resurse alternative, cât şi descoperirea, controlul şi exploatarea de noi zăcăminte de REM precum şi stabilirea unei politici de alianţe menite să contrabalanseze monopolul chinez. Într-un articol publicat în The New York Times datând din octombrie 2010[23], se afirmă că actualul monopol chinez este consecinţa deciziei de abandonare a producţiei de REM de către SUA şi aliaţii săi din raţiuni ecologice, ştiut fiind că prelucrarea acestor elemente chimice comportă riscuri foarte mari de poluare a mediului, atât prin iradiere, cât şi prin agenţi toxici. În acelaşi articol se afirma că doar 37% din rezervele certe globale s-ar afla în China, restul fiind pe teritoriul altor state, precum SUA, Canada, Australia, India, Brazilia şi altele. În aceste condiţii sunt tot mai multe opinii care pledează în favoarea redeschiderii minelor de pe teritoriul american, în paralel cu încercarea de a prelua controlul exploatării acestor tipuri de zăcăminte aflate în state emergente, precum cele din Africa şi Asia. Este puţin probabil că se va reuşi accelerarea marcantă a producţiei de metale grele în statele nord-americane şi în cele europene, din cauza politicilor restrictive în privinţa protecţiei mediului şi opoziţiei opiniei publice.

Nu acelaşi lucru este, însă, valabil şi în spaţiile globale mai puţin sensibile la chestiuni legate de ecologie, precum statele africane sau cele asiatice. În acest sens, India a decis deschiderea de zone miniere off-shore, care să exploateze minereurile aflate în platoul oceanului Indian, iar Malaezia şi Kazakhstanul[24] şi-au făcut publică decizia de a dezvolta capacităţile de extracţie şi prelucrare a metalelor rare, semnând acorduri cu parteneri americani sau europeni[25].

CÂT DE IMPORTANTĂ ESTE AFRICA ÎN ACEASTĂ ECUAŢIE?

Indiscutabil, zona cea mai vizată de puterile implicate în acest joc geopolitic rămâne Africa, unde state precum Africa de Sud, Namibia, Mozambic, Malawi, Tanzania, Somalia[26], Kenya (deţine unul dintre primele cinci zăcăminte de REM din lume)[27], Zambia, Burundi[28], RD Congo[29], Nigeria, Niger, Mali, Ciad, Sierra Leone deţin zăcăminte de metale rare, unele neexploatate încă. Întrucât aceste minereuri provin dintr-o zonă cunoscută ca fiind una dintre cele mai conflictuale de pe glob, au primit denumirea de „minereuri conflictuale”, iar utilizarea lor, cel puţin la nivel formal, a fost supusă unor reglementări decise de UE şi SUA, intrate în vigoare la nivelul UE începând cu data de 1 aprilie 2011, prin demersul Electronics IndustryCitizenship Coalition[30], iar în SUA începând cu data de 1 mai 2014 în baza Dodd-Frank Wall Street Reform and Consumer Protection Act[31]. Aceste reglementări urmăresc stoparea utilizării acestor materii prime dacă ele provin din zone de conflict şi, prin preţul crescut cu care se tranzacţionează pe piaţa liberă, devin mize economice pentru întreţinerea clivajelor. La sfârşitul anului 2010, Comisia Europeană a făcut public faptul că europenii sunt interesaţi în creionarea unei strategii pe termen lung care să vizeze contracararea monopolului chinez în domeniul producţiei de REM[32], în acest sens fiind vizate statele africane deţinătoare de asemenea zăcăminte. Propunerile, care au avut un caracter divers, de la acorduri comerciale bilaterale până la investiţii în infrastructura de transport, energie şi de mediu, au făcut obiectul unui document strategic semnat de Vice Preşedintele Comisiei Europene, Comisarul pentru Industrii şi Antreprenoriat, Antonio Tajani, Comisarul European pentru Cercetare, Inovaţie şi Ştiinţă, Maire Geoghegan Quinn şi de Comisarul European pentru Mediu, Janez Potočnik. În acest document, intitulat Reducing the EU’s dependency on raw materials: European Innovation Partnership launched[33], se anunţă lansarea Parteneriatului European pentru Inovaţie şi se aminteşte că aceste resurse au caracter vital pentru sectoare industriale, precum cel de construcţii de automobile şi cel al înaltelor tehnologii. De asemenea, se menţionează intenţia europenilor de a căuta surse de metale rare şi în statele Americii Latine, de a întări legăturile economice cu Rusia, Canada, India şi cu alte state producătoare de astfel de resurse. Totodată, europenii au decis alocarea de fonduri pentru cercetarea de resurse alternative acestor tipuri de minerale.

În mai 2013, Japonia a anunţat că va investi două miliarde USD[34] în proiecte legate de zona energetică şi minieră africană, fiind vizate, deloc întâmplător, state precum RD Congo şi Mozambic, cunoscute ca fiind posesoare de resurse neexploatarede REM.

În luna iunie 2012, administraţia Obama a dat publicităţii un document referitor la strategia SUA în privinţa Africii Subsahariene[35], ceea ce demonstrează importanţa pe care americanii o acordă acum acestui spaţiu, considerat în trecut o sferă de marginalitate. Preşedintele Obama declară în acest document că „privind în viitor, este extrem de clar că Africa este mai importantă ca oricând pentru securitatea şi prosperitatea comunităţii internaţionale şi pentru Statele Unite în particular” şi susţine necesitatea dezvoltării unei „politici cuprinzătoare, proactive, axată pe dezvoltările viitoare, care să balanseze imperativele pe termen scurt şi interesele pe termen lung” menţionând că două obiective vor fi de cea mai mare importanţă pentru viitorul Africii, (descrise în document cu termenul „critical”), respectiv „întărirea instituţiilor democratice şi accelerarea creşterii economice locale, prin investiţii şi comerţ.” Strategia americană în Africa Subsahariană va fi construită pe patru piloni: întărirea instituţiilor democratice, stimularea creşterii economice, schimburilor comerciale şi investiţiilor, promovarea păcii şi securităţii şi promovarea oportunităţilor de dezvoltare, fiecare având paşi bine stabiliţi, ţinta finală fiind, desigur, recâştigarea poziţiei dominante a SUA în Africa şi, în extenso, controlul zăcămintelor de metale rare şi hidrocarburi africane.

Pe de altă parte, politica Beijingului de cucerire economică a Africii, prin acordarea de împrumuturi avantajoase, fără condiţii politice şi economice împovărătoare, a scos din joc instrumentele financiare cu care occidentalii îşi impuneau punctul de vedere în acest spaţiu. Criticile vehemente aduse Chinei de către Paul Wolfowitz, preşedintele Băncii Mondiale[36], cum că aceasta ar încălca „Ecuator Principles”[37], un set de reguli de finanţare a statelor în curs de dezvoltare, bazate pe criterii economice, sociale, ecologice, stabilite voluntar şi unilateral de un grup de bănci occidentale, au confirmat faptul că bancherii de pe Wall Street au pierdut partida în faţa celor asiatici. Obiecţiile legate de colaborarea Chinei cu tiranii africani au rămas fără niciun efect. Mai mult, politica pumnului în masă, pe care occidentalii continuă să o practice, s-a dovedit extrem de păguboasă. În anul 2012, Bernard Membe, ministrul tanzanian al afacerilor externe şi cooperării internaţionale, considera China drept „cel mai mare aliat al continentului african” care, „indiferent dacă ţara africană este devastată de război civil, secetă, inundaţii sau epidemii, este acolo pentru a întinde o mână de ajutor”.[38] Faţă de anul 2010, relaţiile comerciale dintre cele două spaţii globale au crescut cu o treime[39], atingând o valoare de 114 miliarde USD, fiind în competiţie pentru primul loc la capitolul schimburilor comerciale cu cele americano-africane şi depăşind cu mult pe cele ale fostelor puteri coloniale.

Nu trebuie să omitem nici prezenţa rusească tot mai vizibilă în Africa. Nu întâmplător, turneul african din anul 2009 al preşedintelui rus Medvedev a inclus state deţinătoare de REM precum Egipt, Nigeria şi Namibia[40], iar deciziile din 2008 şi 2012 de anulare a datoriilor istorice ale unor state africane către URSS transferate Federaţiei Ruse^[41], în valoare totală de 36 de miliarde de USD, au vizat state având mari zăcăminte de REM şi de uraniu, precum Mozambic, Zambia, Tanzania, Benin. În cursul anului 2014, ofensiva rusească în Africa a început printr-o serie întâlniri între oficiali de rang înalt ruşi şi omologii lor din Algeria, Angola, Egipt, Mauritania, Maroc, Mozambic, Eritreea, Sudan, Sudanul de Sud, Uganda şi Zimbabwe[42] state bogate în resurse energetice şi în resurse de REM cu scopul, declarat de ministrul de externe rus Serghei Lavrov, de a întări relaţiile politice şi economice bilaterale şi de a pune bazele unui parteneriat strategic care să se concretizeze într-o mai consistentă prezenţă rusească în regiuni instabile, dar extrem de importante geostrategic, precum cornul Africii, Sahel, nordul şi centrul Africii. Această ofensivă vine să completeze alte iniţiative diplomatice ruseşti, deja concretizate prin contracte economice extrem de importante semnate cu Nigeria şi cu Algeria. Pe lângă construcţia în derulare a segmentului nigerian al gazoductului Trans-Saharian[43] şi investiţiile în câmpurile gazeifere şi petrolifere din Algeria[44], Rusia a investit în construcţia de reactoare nucleare în Nigeria[45] şi în Africa de Sud[46], state deţinătoare de zăcăminte importante de REM, care sunt totodată şi bastioane importante ale influenţei occidentale în spaţiul subsaharian.

Este evident că toate aceste puteri aflate pe tabla de şah africană urmăresc să preia cât mai mult din controlul resurselor acestui spaţiu. Iar, în contextul competiţiei tehnologice actuale şi viitoare, resursele de pământuri rare africane devin o miză geostrategică de primă importanţă.

CONCLUZII

Viitorul aparţine înaltelor tehnologii civile şi militare. Economistul american Jeremy Rifkin afirma că tehnologia internetului şi energiile regenerabile sunt motoarele celei de-a treia revoluţii industriale[47], care va marca sfârşitul dominaţiei combustibililor fosili şi a actualei ordini mondiale. Dar turbinele eoliene conţin metale rare, la fel panourile fotovoltaice, sateliţii, computerele, telefoanele mobile şi tot ce reprezintă sistem tehnologic de ultimă generaţie. Prin urmare, cei care produc şi prelucrează aceste resurse vor fi principalii beneficiari ai noii revoluţii industriale şi vor menţine sau schimbă actuala ordine mondială. Dependenţa naşte vulnerabilitate. Asistăm la un paradox, marile puteri occidentale devin dependente de puterile emergente, chestiune extrem de sensibilă şi cu potenţial exploziv dacă nu se vor concretiza strategii de contracarare a actualului monopol asiatic asupra REM.

Desigur, statele occidentale deţin resurse importante de REM, dar exploatarea lor, aşa cum se practică la această oră, determină distrugerea masivă a mediului înconjurător, chestiune extrem de sensibilă în ochii opiniei publice europene şi americane. În acest context, există trei variante. Prima variantă este aceea de a dezvolta soluţii alternative, prietenoase faţă de mediu, de exploatare, dar acest proiect cere timp, cercetare, testare, implementare. În toată această perioadă, China şi Rusia continuă să-şi dezvolte stocurile şi capacităţile de producţie. A doua variantă vizează descoperirea unor materiale şi aliaje care să înlocuiască REM din structura lanţurilor tehnologice. Din nou, este nevoie de timp pentru cercetare, greu de cuantificat ca şi durată. Ultima variantă stă în exploatarea zăcămintelor aflate în regiuni ale globului unde grija faţă de mediu nu este o prioritate. Continentul african, mereu măcinat de conflicte şi de nenumărate crize, cu state eşuate sau în curs de eşuare, cu regiuni unde încă se moare de foame, unde problema supravieţuirii fizice preocupă procente importante ale populaţiei pentru care grija pentru mediu este o noţiune inexistentă, reprezintă un astfel de spaţiu. Prin urmare, Africa Subsahariană se transformă dintr-un spaţiu marginal, plasat în mod eronat în afara interesului strategic occidental, într-un spaţiu de primă importanţă geostrategică cu implicaţii profunde asupra viitoarei distribuţii de putere globale, fapt confirmat de prezenţa tot mai activă a puterilor momentului pe tabla de şah africană. Astfel menţinerea actualei ordini mondiale va depinde şi de controlul şi exploatarea resurselor africane de REM, demonstrând lipsa de consistenţă a teoriilor care au plasat Africa Subsahariană în afara curentelor globale, precum şi luciditatea celor care au fructificat potenţialul uriaş deţinut de acest continent.

Bibliografie

1. Peter Foster, Rare earths: why China is cutting exports crucial to Western technologies, The Telegraph, 19.03.2011, http://www.telegraph.co.uk/news/science/8385 189/Rare-earths-why-China-is-cutting-exports-crucial-to-Western-technologies.html
2. Critical Raw Materials for EU, Report of the Ad-hoc Working Group on defining critical raw materials, http://ec.europa.eu/enterprise/policies/raw-materials/files/docs/ report-b_en.pdf, accesat 18.10.2013
3. Rare Earth Materials in the Defence Supply Chain, United States Government Accountability Office Washington, DC 20548, 14.04.2010, http://www.gao.gov/new. items/d10617r.pdf
4. Yasuhiro Kato et all, Deep-sea mud in the Pacific Ocean as a potential resource for rare-earth elements, Nature Geoscience, 03.07.2011, http://www.nature.com/ngeo/ journal/v4/n8/full/ngeo1185.html,
5. Marc Humphries, Rare Earth Elements: The Global Supply Chain, Congressional Research Service, 08.06.2012, http://www.fas.org/sgp/crs/natsec/R41347.pdf
6. Răspândirea geografică a zăcămintelor de metale rare. Sursa: CRISTINA BUMBAC, PĂMÂNTURILE RARE – O NOUĂ PROVOCARE ÎN ECONOMIA MONDIALĂ apud Mineral Facts and Problems, SUA, 1985; Minerals Yearbook, SUA, 1994; Mining Annual Review, SUA, colecţie.
7. Gus Lubin, China just banned exports of Rare Earth Minerals to the US, Business Insider, 19.10.2010, http://www.businessinsider.com/chinas-has-just-started-ban-of-rare-earth-metal-exports-to-the-us-2010-10
8. Keith Bradsher, Amid Tension, China Blocks Vital Exports to Japan, The New York Times, 22.09.2010, http://www.nytimes.com/2010/09/23/business/global/23rare. html?pagewanted=all&_r=0
9. US, Japan and EU Request WTO DSP for REM Complaint Against PRC, http://www.techlawjournal.com/topstories/2012/20120710.asp, accesat 18.10.2013
10.  Stephen Foster, Rare earths: why China is cutting exports crucial to Western technologies, The Telegraph, 19.03.2011, http://www.telegraph.co.uk/science/8385189/ Rare-earths-why-China-is-cutting-exports-crucial-to-Western-technologies.html
11. Keith Bradsher, Unlocking a Grip on Rare Metals, The New York Times, 15.12.2010, http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9904EFDD133DF936A25751C1A9669D8B63&ref=rareearths&pagewanted=2
12. Producătorii auto germani, îngrijoraţi de aprovizionarea cu metale rare, Green Report, 25.10.2010, http://www.green-report.ro/producatorii-auto-germani-ingrijorati-de-aprovizionarea-cu-metale-rare/
13. Dieter Faerwick, Philipp Hauenstein, The 8th IISS Global Strategic Review in Geneva – an emerging new world order, 14.10.2010, http://www.worldsecuritynet work.com/Other/and-Philipp-Hauenstein-Dieter-Farwick/The-8th-IISS-Global-Strategic-Review-in-Geneva-an-emerging-new-world-order
14.  Keith Bradsher, China’s Rare Earth Embargo Changes Incentive for Toxic Work, The New York Times, 29.10.2010, http://www.nytimes.com/2010/10/30/business/ global/30rare.html?ref=rareearths
15. Melissa Eddy, Germany and Kazakhstan Sign Rare Earth Agreement, The New York Times, 09.02.2012, http://www.nytimes.com/2012/02/09/business/global/germany-and-kazakhstan-sign-rare-earths-agreement.html?ref=rareearths&_r=0
16. Keith Bradsher, Malaysia Plan Meets Standards, U.N. Agency Says, The New York Times, 30.06.2011, http://www.nytimes.com/2011/07/01/business/global/01lynas. html?ref=rareearths
17.  http://www.eicc.info/
18. Cate Reid, Africa’s rare earths opportunity, beyondbrics, 18.07.2013, http:// blogs.ft.com/beyond-brics/2013/07/18/africas-rare-earths-opportunity
19. Scola Kamaw, Christine Munghai, Kenya hits $100bn rare earth jackpot, 21.07.2013, Africa Review, http://www.africareview.com/Business—Finance/Kenya-hits-rare-earth-jackpot-/-/979184/1922054/-/pq4bu9z/-/index.html
20. Jon Herskowitz, Rare earth hunt leads to frontier Africa, 04.03.2011, Reuters, http://www.reuters.com/article/2011/03/04/ozatp-africa-rareearths-idAFJOE72306Z20110304
21. Wayne Visser, Iron ore and rare earth metals mining: an industry under siege?, 24.10.2014, The Guardian, http://www.theguardian.com/sustainable-business/ 2014/oct/24/iron-ore-rare-earth-metals-mining
22.  Judy Dempsey, EU Seeks Strategy to Reduce Reliance on China for Rare Earths, 25.11.2010, The New York Times, http://www.nytimes.com/2010/11/26/business/ global/26rare.html?ref=rareearths
23. Reducing the EU’s dependency on raw materials: European Innovation Partnership launched, European Commission, Brussels, 12.02.2013, http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-92_el.htm
24.  Mari Iwata, Yuko Takeo, Japan Set to Invest în African Resources, The Wall Street Journal, Sunday, May 19, 2013 As of 10:57 AM, http://online.wsj.com/article/SB1000 1424127887323463704578492760704384652.html
25. US STRATEGY TOWARD SUB-SAHARAN AFRICA, 14 iunie 2012 http://www.white house.gov/sites/default/files/docs/africa_strategy_2.pdf
26. Crouigneau F.,Hiault R., Wolfowitz slams China banks on Africa lending, Financial Times, 24.10.2006, http://www.ft.com/cms/s/0/45e594e0-62fc-11db-8faa-0000779 e2340.html#axzz2ENJjNjgs
27. The Equator Principles, http://www.equator-principles.com/
28. Membe says FOCAC crucial în boosting Africa-China ties, The Guardian, 18.07.2012 http://www.ippmedia.com/frontend/index.php?l=43773
29. Africa-China relations, Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/ wiki/Africa%E2%80%93China_relations
30. Jeremy Rifkin, THE THIRD INDUSTRIAL REVOLUTION How lateral power is transforming energy, the economy and the world, http://www. thethirdindustrialrevolution. com/http://www.thethirdindustrialrevolution.com/
31. http://en.wikipedia.org/wiki/Rare_earth_element
32. Matthew Green, Gazprom’s $2.5bn gas deal with Nigeria raises European concerns, Financial Times, http://www.ft.com/intl/cms/s/0/37752cb8-61eb-11de-9e03-00144 feabdc0.html#axzz3NJNm3w8C
33. In Algeria, drilling work on the new well begins, Gazprom International, 18.06.2014, http://www.zargaz.ru/en/news-media/articles/algeria-drilling-work-new-well-begins
34. Rosatom signs international deals, 04.06.2012, world nuclear news, http://www.world-nuclear-news.org/NN_Rosatom_signs_international_deals_0406121.html
35. Ariel Cohen, Russia‘s New Scramble for Africa, Moscow attempts to rebuild its sphere of influence in the African continent. Wall Street Journal Europe, 02.07.2009, http://online.wsj.com/article/SB124639219666775441.html
36. Sergei Vasilenko, Russia writes off $20 billion for African countries, Pravda.Ru, 19.10.2012, http://english.pravda.ru/russia/economics/19-10-2012/122511-russia_africa-0/
37. Kester Kenn Klomegah, Africa: Russia’s Investment in Africa – New Challenges and Prospects, http://allafrica.com/stories/201408211120.html
38. Abigail Phillips, South Africa and Russia sign Multi-Billion Rand Nuclear Reactor Deal, 25.09.2014 http://www.africanbusinessreview.co.za/technology/1689/South-Africa-and-Russia-Sign-Multi-Billion-Rand-Nuclear-Reactor-Deal

[1] Varianta revizuită a articolului cu titlul „Controlul zăcămintelor de metale rare, cheia reconfigurării sistemului internaţional” prezentat în cadrul lucrărilor Conferinţei Internaţionale Strategii XXI organizată de CSSAS al UNAP în noiembrie 2013.

* Doctorand Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Bucureşti.

[2] Judy Dempsey, EU Seeks Strategy to Reduce Reliance on China for Rare Earths, 25.11.2010, The New York Times,http://www.nytimes.com/2010/11/26/business/global/26rare.html?ref =rareearths, accesat la data de 24.12.2014

[3] Peter Foster, Rare earths: why China is cutting exports crucial to Western technologies, The Telegraph, 19.03.2011, http://www.telegraph.co.uk/news/science/8385189/Rare-earths-why- China-is-cutting-exports-crucial-to-Western-technologies.html, accesat la data de 24.12.2014

[4] Rare Earth Materials in the Defence Supply Chain, United States Government Accountability Office Washington, DC 20548, 14.04.2010, http://www.gao.gov/new.items/d10617r.pdf, accesat la data de 24.12.2014

[5] Stephen Foster, Rare earths: why China is cutting exports crucial to Western technologies, The Telegraph, 19.03.2011, http://www.telegraph.co.uk/science/8385189/Rare-earths-why-China-is-cutting-exports-crucial-to-Western-technologies.html, accesat la data de 20.12.2014

[6] Critical Raw Materials for EU, Report of the Ad-hoc Working Group on defining critical raw materials http://ec.europa.eu/enterprise/policies/raw-materials/files/docs/report-b_ en.pdf, accesat la data de 20.12.2014

[7] Cristina Bumbac, Metale neferoase speciale şi pământuri rare, în CONJUNCTURA ECONOMIEI MONDIALE 2011, Academia Română: Institutul Naţional de Cercetări Economice, Institutul de Economie Mondială, Bucureşti, 2011, p. 425, http://www. iem.ro/fisiere/conjuncturi/Conjunctura2011.pdf, accesat la data de 20.12.2014

[8] În acest context, diferendul asupra suveranităţii insulelor Senkaku / Diaoyu dintre Japonia şi China dobândeşte noi valenţe.

[9] Yasuhiro Kato et all, Deep-sea mud in the Pacific Ocean as a potential resource for rare-earth elements, Nature Geoscience, 03.07.2011, http://www.nature.com/ngeo/ journal/v4/n8/full/ngeo1185.html, accesat la data de 20.12.2014

[10] Source: DOI, US Geological Survey, Circular 930-N şi http://en.wikipedia.org/wiki/Rare_earth_element, accesat la data de 22.12.2014

[11] Marc Humphries, Rare Earth Elements: The Global Supply Chain, Congressional Research Service, 08.06.2012, http://www.fas.org/sgp/crs/natsec/R41347.pdf, accesat la data de 24.12.2014, p.3

[12] Marc Humphries, Idem. op.cit., p. 10

[13] Joseph Gambogi, RARE EARTHS, US Geological Survey, Mineral Commodity Summaries, January 2015, http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/rare_earths/mcs-2015-raree.pdf, accesat la data de 20.09.2015

[14] Răspândirea geografică a zăcămintelor de metale rare. Sursa: Cristina Bumbac, Pământurile rare – o nouă provocare în economia mondială apud Mineral Facts and Problems, SUA, 1985; Minerals Yearbook, SUA, 1994; Mining Annual Review, SUA, colecţie.

[15] Marc Humphries, Idem, op.cit., pp. 3-4

[16] Gus Lubin, China just banned exports of Rare Earth Minerals to the US, Business Insider, 19.10.2010, http://www.businessinsider.com/chinas-has-just-started-ban-of-rare-earth-metal-exports-to-the-us-2010-10, accesat la data de 20.12.2014

[17] Keith Bradsher, Amid Tension, China Blocks Vital Exports to Japan, The New York Times, 22.09.2010,http://www.nytimes.com/2010/09/23/business/global/23rare.html?pagewanted=all&_r=0, accesat la data de 20.12.2014

[18] US, Japan and EU Request WTO DSP for REM Complaint Against PRC, http://www. techlawjournal.com/topstories/2012/20120710.asp, accesat la data de 20.12.2014

[19]„Preţurile pentru dysprosiu şi neodymiu au crescut dramatic, conform Ministerului Economiei, Comerţului şi Industriilor din Japonia. Preţul pentru 1 kg de dysprosium a crescut de la 250 USD în aprilie 2010 la 2.840 USD în Iulie 2011. Preţul pentru 1 kg de neodymium a crescut de la 42 USD în aprilie 2010 la 334 USD în iulie 2011. Preţurile din anul 2011 au fost publicate în CRS Report R42510, China’s Rare Earth Industry and Export Regime: Economic and Trade Implications for the United States, de Wayne M. Morrison and Rachel Tang” – Marc Humphries, op.cit.

[20] Keith Bradsher, Unlocking a Grip on Rare Metals, The New York Times, 15.12.2010, http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9904EFDD133DF936A25751C1A9669D8B63&ref=rareearths&pagewanted=2, accesat la data de 12.12.2014

[21] Producătorii auto germani, îngrijoraţi de aprovizionarea cu metale rare, Green Report, 25.10.2010, http://www.green-report.ro/producatorii-auto-germani-ingrijorati- de-aprovizionarea-cu-metale-rare/, accesat la data de 12.12.2014

[22] Dieter Faerwick, Philipp Hauenstein, The 8th IISS Global Strategic Review in Geneva – an emerging new world order, 14.10.2010, http://www.worldsecuritynetwork.com/ Other/and-Philipp-Hauenstein-Dieter-Farwick/The-8th-IISS-Global-Strategic-Review-in-Geneva-an-emerging-new-world-order, accesat la data de 12.12.2014

[23] Keith Bradsher, China’s Rare Earth Embargo Changes Incentive for Toxic Work, The New York Times, 29.10.2010, http://www.nytimes.com/2010/10/30/business/global/30 rare.html?ref=rareearths, accesat la data de 12.12.2014

[24] Melissa Eddy, Germany and Kazakhstan Sign Rare Earth Agreement, The New York Times, 09.02.2012, http://www.nytimes.com/2012/02/09/business/global/germany-and- kazakhstan-sign-rare-earths-agreement.html?ref=rareearths&_r=0, accesat la data de 24.12.2014

[25] Keith Bradsher, Malaysia Plan Meets Standards, U.N. Agency Says, The New York Times, 30.06.2011,http://www.nytimes.com/2011/07/01/business/global/01lynas.html? ref=rareearths, accesat la data de 24.12.2014

[26] Cate Reid, Africa’s rare earths opportunity, beyondbrics, 18.07.2013, http://blogs.ft. com/beyond-brics/2013/07/18/africas-rare-earths-opportunity/, accesat la data de 24.12.2014

[27] Scola Kamaw, Christine Munghai, Kenya hits $100bn rare earth jackpot, 21.07.2013, Africa Review,

http://www.africareview.com/Business—Finance/Kenya-hits-rare-earth-jackpot-/-/979184/1922054/-/pq4bu9z/-/index.html, accesat la data de 24.12.2014

[28] Jon Herskowitz, Rare earth hunt leads to frontier Africa, 04.03.2011, Reuters, http:// www.reuters.com/article/2011/03/04/ozatp-africa-rareearths-idAFJOE72306Z20110304, accesat la data de 24.12.2014

[29] Wayne Visser, Iron ore and rare earth metals mining: an industry under siege?, 24.10.2014,The Guardian, http://www.theguardian.com/sustainable-business/2014/oct/ 24/iron-ore-rare-earth-metals-mining, 24.12.2014

[30] http://www.eicc.info/, accesat la data de 24.12.2014

[31] http://www.sec.gov/spotlight/dodd-frank/speccorpdisclosure.shtml, accesat la data de 24.12.2014

[32] Judy Dempsey, EU Seeks Strategy to Reduce Reliance on China for Rare Earths, 25.11.2010, The New York Times, http://www.nytimes.com/2010/11/26/business/global /26rare.html?ref=rareearths, accesat la data de 24.12.2014

[33] Reducing the EU’s dependency on raw materials: European Innovation Partnership launched, European Commission, Brussels, 12.02.2013, http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-92_el.htm, accesat la data de 26.12.2014

[34] Mari Iwata, Yuko Takeo, Japan Set to Invest in African Resources, The Wall Street Journal, May 19, 2013, http://online.wsj.com/article/SB100014241278873234637045784927607 04384652.html, accesat la data de 24.12.2014

[35] US Strategy Toward Sub-Saharan Africa, 14 iunie 2012, http://www.whitehouse. gov/sites/default/files/docs/africa_strategy_2.pdf, accesat la data de 20.12.2014

[36] Crouigneau F., Hiault R., Wolfowitz slams China banks on Africa lending, Financial Times, 24.10.2006 http://www.ft.com/cms/s/0/45e594e0-62fc-11db-8faa-0000779e234 0.html#axzz2ENJjNjgs, accesat la data de 20.12.2014

[37]The Equator Principles, http://www.equator-principles.com/, accesat la data de 20.12.2014

[38] Membe says FOCAC crucial in boosting Africa-China ties, The Guardian, 18.07.2012, http://www.ippmedia.com/frontend/index.php?l=43773

[39] Africa-China relations, Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/ Africa%E2%80%93China_relations

[40] Ariel Cohen, Russia‘s New Scramble for Africa, Moscow attempts to rebuild its sphere of influence in the African continent. Wall Street Journal Europe, 02.07.2009, http:// online.wsj.com/article/SB124639219666775441.html, accesat la data de 20.12.2014

^[41] Sergei Vasilenko, Russia writes off $20 billion for African countries, Pravda.Ru, 19.10.2012, http://english.pravda.ru/russia/economics/19-10-2012/122511-russia_africa-0/, accesat la data de 23.12.2014

[42] Kester Kenn Klomegah, Africa: Russia’s Investment in Africa – New Challenges and Prospects, http://allafrica.com/stories/201408211120.html, accesat la data de 21.12.2014

[43] Matthew Green, Gazprom’s $2.5bn gas deal with Nigeria raises European concerns, Financial Times, http://www.ft.com/intl/cms/s/0/37752cb8-61eb-11de-9e03-00144 feabdc0.html#axzz3NJNm3w8C, accesat la data de 22.10.2014

[44] In Algeria, drilling work on the new well begins, Gazprom International, 18.06.2014, http://www.zargaz.ru/en/news-media/articles/algeria-drilling-work-new-well-begins, accesat la data de 20.09.2014

[45] Rosatom signs international deals, 04.06.2012, world nuclear news, http://www. world-nuclear-news.org/NN_Rosatom_signs_international_deals_0406121.html, accesat la data de 23.09.2014

[46] Abigail Phillips, South Africa and Russia sign Multi-Billion Rand Nuclear Reactor Deal, 25.09.2014 http://www.africanbusinessreview.co.za/technology/1689/South-Africa-and-Russia-Sign-Multi-Billion-Rand-Nuclear-Reactor-Deal, accesat la data de 27.09.2014

[47] Jeremy Rifkin, THE THIRD INDUSTRIAL REVOLUTION How lateral power is transforming energy, the economy and the world, http://www.thethirdindustrialrevolution.com/, accesat la data de 20.12.2014