Yevgheni Leviţchi, însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Ucrainei la Bucureşti,

Domnule Însarcinatul cu afaceri

După renovarea independenței, Ucraina și-a manifestat dorința de a se poziționa, ca și România, ca actor economic geopolitic, geostrategic și regional, în relațiile sale cu Occidentul și NATO, precum și cu Federația Rusă. Care sunt principalele strategii folosite de Kievul oficial în contextul relațiilor cu UE, NATO și Federația Rusă? Unde suntem în prezent?

Înainte de toate, trebuie de remarcat faptul că întegrarea europeană și euroatlantică sunt principalele priorități ale politicii externe a Ucrainei. Ele sunt cauzate de faptul că Ucraina este un stat european, poporul nostru se simte spiritual comun cu valorile europene, el cu sângele său deja de trei ani continuă să plătească pentru propria alegere civilizată.

Astăzi putem spune că Ucraina a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare a priorităților menționate. În ciuda agresiunii înarmate şi economice a Federației Ruse împotriva noastră, am reușit să facem pași importanți, care oferă posibilitatea de integrare euro-atlantică a Ucrainei, în special mă refer la semnarea acordurilor de asociere și zona de comerț liber cu UE, precum și decizia Consiliului UE privind liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Ucrainei. Aceşti pași crează în Ucraina o nouă dimensiune și o necesară bază juridică pentru integrarea în continuare a statului nostru în clubul țărilor europene.

În ceea ce privește relațiile Ucrainei cu Alianța Nord-Atlantică, interesul național prioritar este dezvoltarea și aprofundarea în continuare a relațiilor de parteneriat strategic dintre Ucraina şi Alianță. În 2015 Ucraina şi-a schimbat Strategia de securitate națională a Ucrainei, în care a înregistrat refuzul Ucrainei de a fi un stat neutru. La etapa actuală noi colaborăm activ cu NATO în cadrul Programelor naționale anuale de cooperare Ucraina-NATO. În cadrul acestor programe, noi, în special, cu ajutorul colegilor din alianță, implementăm reformele necesare în domeniul apărării statului. De asemenea, în mod activ lucrăm în interiorul statului nostru în direcția de a crește nivelul de suport al cetățenilor noștri privind aderarea Ucrainei la NATO. Astăzi nivelul de sprijin este mai mare de 50%.

În ceea ce privește Federația Rusă, dimensiunea politică a relațiilor noastre cu această țară vine de la faptul că acest subiect al relațiilor internaționale nu aderă la normele fundamentale ale dreptului internațional. Politica externă a Federației Ruse poartă un caracter penai şi agresiv. O consecință a acestei politici a devenit anexarea ilegală de către Rusia a peninsulei Crimeea, și declanşarea în estul țarii noastre a unui război. Acțiunile părții ruse duc la faptul că în unele localități dîn estul Ucrainei situația se aseamănă cu o criză umanitară şi a dus la moartea unui număr mare de cetățeni ucraineni.

Acțiunile Ucrainei față de Rusia pot fi divizate în două grupe:

1. Utilizarea tuturor mecanismelor posibile internaționale de constrîngere, dezvoltarea formatelor existente de dialog pentru a forţa părțea rusă de a îndeplini acordul de la Minsk. Suntem siguri că stabilizarea situației în estul Ucrainei este posibilă numai pe cale politică.

2. Informarea comunității internaționale, și în special a acelor state, în cadrul cărora există populația vorbitoare de limbă rusă, privind amenințarea pe care o reprezintă Federația Rusă. Faptul este că pentru Rusia nu există nici un concept de drept internațional în modul în care-l tratează toată lumea civilizată. Rusia în mod regulat încalcă acordurile internaționale. Cel mai bun exemplu de un cinism nemaipomenit este neglijarea şi încălcarea flagrantă de către Rusia a Memoradumului din Budapesta. Nu degeaba încă Otto von Bismarck a menționat că “un acord cu Rusia nu are nici valoarea hârtiei, pe care este scris”.

2. Domnule Însarcinatul cu afaceri

Relațiile diplomatice dintre statele din regiune s-au schimbat. Ce ne puteți spune despre relațiile bilaterale cu România, Turcia, Federația Rusă și Republica Moldova? Cum vor evolua în continuare?

Privind relațiile bilaterale ale Ucrainei cu România, în primul rând este necesar de menționat, că partea ucraineană este recunoscătoare Bucureștiului pentru sprijinul statului nostru în lupta împotriva agresiunii Federației Ruse. Relațiile noastre interstatale sunt prietenoase și se conduc de priorităţi pragmatice. Într-un mod pozitiv aș dori să menționez intensificarea contactelor oficiale din cele două state, precum și intensificarea comerțului între țările noastre. Cred că relațiile dintre Ucraina și România și în continuare își vor menține tendința de intensificare, pentru că potențialul lor este foarte mare.

Relațiile Ucrainei cu Republica Moldova sunt în principiu relaţii de bunvecinătate. De exemplu cu multe rezultate pozitive s-a încheiat vizita Prim-ministrului Republicii Moldova în Ucraina la începutul anului curent. A fost semnată Foaia de parcurs privind toate domeniile principale de dezvoltare a cooperării moldo-ucraineane pentru anul 2017.

În acelaşi timp partea ucraineană a condamnat unele declarații necorecte ale Președintelui în exercițiu a Moldovei, I. Dodon referitor la anexarea ilegală a peninsulei Crimeea.

Totuşi un lucru este principial – partea ucraineană susține dorința de integrare europeană a societății moldovenești.

Relația cu Republica Turcia de asemenea este o prioritate pentru Ucraina, chiar şi dacă sunt unele aspecte privind interpretarea diferită a proceselor din viaţa politică actuală a Turciei de către politicienii şi din Est, şi din Vest. Ţinând cont de factori obiectivi, Ucraina cooperează cu Turcia în toate direcțiile, care sunt condiționate de interesele pragmatice. În plus, politica Republicii Turcia este un factor important în asigurarea stabilității în bazinul Mării Negre. Cu atît mai mult_ că Turcia condamnă anexarea ilegală a peninsulei Crimeea.

3. Dar cu Transnistria?

Ucraina nu tratează regiunea Transnistreană ca subiect de drept internațional. Ucraina respectă principiile dreptului internațional public, și consideră că situația în regiunea Transnistreană, organizată încă în anii 90 preponderent de conducerea de atunci a Uniunii Sovetice şi susţinută în continuare de către Federația Rusă, trebuie rezolvată cu aportul comunității internaționale şi să aducă la restabilirea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. De asemenea, Ucraina susţine decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova în ceea ce privește caracterul ilegal al prezenței Forțelor Armate Ruse pe teritoriul Republicii Moldova în regiunea Transnistreană. Desigur, aflarea în regiunea menţionată a contingentului militar rus creează un factor de nestabilitate şi amenințare și pentru statul nostru.

Toate problemele care apar în relațiile bilaterale dintre Kievul și Chișinăul, inclusiv mentionata regiune a Republicii Moldova, se rezolvă numai cu Chișinăul.

4. Problema cu Crimeea rămâne nerezolvată …

Cum se vor dezvolta relațiile cu această regiune? Cum vedeți rolul Rusiei și al Turciei în regiune? Ce parere aveți privind strategia de federalizare a Federației Ruse?

Teritoriul peninsulei Crimeea este şi va rămîne un teritoriu al Ucrainei. Punctum!!! În urma acțiunilor tîlhăreşti ale părții ruse a devenit temporar ilegal аnexat. Ucraina se menține de poziția că Crimeia va fi eliberată de ocupaţia rusă numai prin intermediul dialogului politic în paralel cu utilizarea mecanismelor internaționale de presiune asupra statului ocupant – Federației Ruse.

Ucraina salută rezultatele summit-ului “Big seven”, în cadrul căruia membrii-cheie ale comunitaţii mondiale și-au exprimat disponibilitatea la introducerea în relațiile cu Rusia a unor noi măsuri restrictive, în cazul în care Moscova va continua să ducă război împotriva Ucrainei.

Cert este faptul că unul dintre obiectivele care urmărea Federația Rusă în cadrul anexarei ilegale a Crimeei, – crearea pentru sine a unor proprii condiții de securitate în bazinul Mării Negre. Însă, cu toate acestea, partea rusă continuă să-și mențină rolul de agresor. În cadrul asigurării aşa numitelor condiţii favorabile susmenţionate pentru sine, Rusia în mod constant efectuează umplerea teritoriul Crimeei cu proprii armamente și trupe de militari, ceea ce duce în continuare la o militarizare mai periculoasă a bazinului Mării Negre.

Republica Turcia, fiind membru al Alianței Nord-Atlantice și având pretenții de lider în regiune, este nevoită să reacționeze la această situație cu metode adecvate, care ridică nivelul tensiuni în regiune. În suplimentar, un factor de destabilizare este cjmportamentul neadecvat al militarilor ruși. Ne referim aici la încălcarea spațiului aerian al statelor independente, apropierea și bravada militarilor ruși în fața unităţilor militar-maritime NATO.

Ucraina, ca stat pașnic, cu doctrina militară cu caracter defensiv, condamnă acțiunile părții ruse de militarizare a peninsulei Crimeea. Aceste acțiuni nu adaugă stabilitate în regiune, ci, dimpotrivă, creează condiții suplimentare pentru amplificarea tensiunei. Avem nevoie de pace.

În Constituția Ucrainei statului nostru se definește ca stat unitar. Impunerea Ucrainei de către partea rusă, a propriului proiect de federalizare constituie o încălcare a principiului neamestecului în treburile interne ale statului. Varianta rusă a federalizării este o altă dovadă a politicii agresive a Federației Ruse, pentru că este o realizare a principiului “divide et impera”.

În momentul actual în Ucraina se implementează în mod activ reforma de descentralizare, care prevede acordarea autorităților locale mari posibilități pentru punerea în aplicare şi promovarea a politicii de stat „în teren”. Această politică a Ucrainei este o dovadă a democrației societății ucrainene, ea deja a dat o mulțime de rezultate pozitive.

5. Care sunt previziunile pentru dezvoltarea situației în zonele anumite din regiunele Donetsk și Luhansk? Partea ucraineană este de acord cu privire la rolul Federației Ruse ca intermediar în regiune, în formatul Minsk, sau intenționați să angajați ca intermediari părți, care nu sunt implicate în conflict?

Partea rusă nu poate fi mediator, deoarece ea este un participant direct la acțiunile de luptă. Noi credem că prima etapă necesară pentru a rezolva situația în estul Ucrainei, este realizarea înțelegerilor convenite în cadrul procesului de la Minsk şi, înprimul rînd, de cître Rusia. Încetarea luptelor armate și restabilirea controlului asupra graniţei de stat ucraineano-ruse, ar crea condițiile necesare pentru o stabilizare, ar oferit posibilitatea de a petrece în regiune alegerile locale.

Din păcate, acum procesul de la Minsk nu funcționează și nu funcționează din pricina comportării neadecvate a părtii ruse. Moscova folosește procesul de la Minsk ca instrument auxiliar pentru a continua acţiunile agresive hibride.

Partea ucraineană speră că la rezolvarea situației vor contribui discuţiile din „Formatul Normand”, cu implicarea statelor intermediare. În plus, vom încerca să atragem la discuție şi Washingtonul.

6. Relațiile de stat ucraineano-românești în contextul geopolitic actual sunt strategice. Hai să discutăm proiectele economice și energetice comune. În ce etapă se află? Care sunt perspectivele lor pe termen mediu și lung?

Dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre Ucraina și România este una din problemele prioritare pentru Ucraina, în special în domeniul economic și în domeniul energetic, mai ales că Ucraina a primit eficiente instrumente pentru această dezvoltare. Mă refer la acordurile între Ucraina și UE cu privire la asociere și a zonei de comerț liber.

Aș vrea să menționez, că utilizarea de către Ucraina a acestor instrumente a dat efecte pozitive pentru țările noastre. În 2016 volumul operațiunilor de export-import între țările noastre a crescut aproape cu 25% şi au depăşiţ cifra de 1,2 miliarde de dolari.

Partea ucraineană, de asemenea, consideră necesară dezvoltarea cooperării între statele noastre în domeniul energetic, în special în achiziția de energie. Livrarea de către România, în special a gazelor naturale Ucrainei ar contribui la reducerea dependenţei statelor din regiune de energia rusă de origine.

De asemenea, un domeniu important al cooperării rămâne cooperarea investițională. În 2016 nivelul investițiilor reciproce între state, din păcate, nu și-a folosit întreaga lor capacitate. Cu toate acestea, sperăm că în curând tendință va începe să se schimbe.

7. După 1992, analiștii internaționali au acordat o atenție sporită instabilității cauzate de conflictele înghețate. Care sunt abordările Ucrainei pentru soluționarea problemelor din Crimeea, estul Ucrainei și Transcarpatia în contextul implicării Rusiei și Ungariei?

Răspunzând la întrebarea Dumneavoastră, aș vrea să subliniez că, în vederea soluționării situației în Estul Ucrainei, precum și soluționarea problemei anexării ilegale de către Federația Rusă a peninsulei Crimeea, Ucraina utilizează exclusiv instrumente politice, cum ar fi negocierea în cadrul formatului de la Minsk și formatul Normand, utilizarea măsurilor restrictive împotriva statului agresor, și altele. Scopul acestor acțiuni a partii ucrainene este de a realiza stabilitatea atât în interiorul țării, cât și în regiune, precum și crearea în Ucraina a condițiilor care să asigure posibilitatea de a realiza prioritățile naționale, în special pentru integrarea euro-atlantică, fără intervenția în treburile noastre interne a Federației Ruse.

Referitor la problematica Transcarpatia, aş vrea să menționez că nu este destul de corect pentru a pune pe aceiaş balanța Rusia și Ungaria în contextul realizării politicii externe a acestor ţări. În ceea ce privește Ungaria, apoi în ordinea de zi a relațiilor noastre bilaterale, dacă şi poate există unele aspecte problematice, dar le putem rezolva, ca între state – vecine.

8. Aș dori să aflu despre direcțiile principale ale dezvoltării Ucrainei în relațiile cu țările terțe și cu organizațiile internaționale. Care sunt strategiile Ucrainei în privința păstrării integrității teritoriale? Cum se vor dezvolta relațiile SUA-UE?

Ucraina este o ţară paşnică, și pledează pentru dezvoltarea comunității internaționale în cadrul dreptului internațional, în special cu respectarea principiilor fundamentale ale Statutul ONU.

După cum am menționat anterior, vectorii, direcțiile magistrale de dezvoltare ale Ucrainei sunt cauzate de aspirațiile noastre europene și euroatlantice. Pentru a atinge acest scop, partea ucraineană depune eforturi considerabile, inclusiv și în direcția implementării reformelor, implementarea proceselor de descentralizare, stimularea dezvoltării statului de drept și a societății civile în Ucraina. Reprezentanții comunității internaționale, în special, deja apreciază progrese semnificative ale Ucrainei pe acest drum.

În ceea ce privește politica de defragmentare a statelor independente, promovată de Kremlin, opinia mea personală este, că anume rezultatul pozitiv al dezvoltarii societăţii ucrainene, bazate pe valorile democratice europene, este cel mai bun răspuns și o contrazicere necontestabilă la susmenţionata politică de defragmentare.

În acest stadiu, este cam încă dificil de a prognoza viitoarele relații dintre organizațiile internaționale, NATO și UE. Acest lucru depinde în special în ultimul timp de evolutia relațiilor dintre Administrația D. Trump cu UE și Federația Rusă. Cred că acum trebuie să așteptăm un pic. Dar să aşteptăm cu optimizm.

9. Credeți că să prevede schimbări geopolitice la nivel regional? Care este rolul României în acest context? Cum vedeți dezvoltarea Sinergiei Mării Negre?

În urma ultimelor evenimente de pe scena mondială, în special în urma summit-ului “Big seven” și a întâlnirilor șefilor de stat și de guvern ai statelor membre NATO, se poate spune cu certitudine că bazinul Mării Negre ocupă un loc important în asigurarea păcii şi securităţii a comunității mondiale. România, ca una dintre țările estice din NATO și ca stat, care se conduce de valorile euroatlantice, implementarea lor politica, apriori devine un stat strategice în bazinul Mării Negre.

O mare parte din experți romîni opinează că cel mai eficient instrument de a asigura stabilitatea în regiune ar fi plasarea în Marea Neagră a flotei NATO.

În cazul, în care o astfel de evoluție va fi determinantă, a face prognoze privind viitorul regiunii, pare cam complicat. Eu cred că militarizarea regiunii într-o anumită măsură ar putea impune o impresie negativă pe întreaga regiune.

10. Evoluția la nivel internațional a dat impuls modificărilor paradigmei politicii internaționale. În prezent, susțineți “calea euro-atlantică” a Ucrainei? Ce influență are această direcție asupra politicii externe a Ucrainei? Cum va bloca aceste inițiative opoziția pro-rusă? Ce rol vor juca ONG-urile pro-ruse în direcția destabilizării Ucrainei?

Direcția euroatlantică de dezvoltare a statului ucrainean este confirmată la nivel legislativ. Ucraina are un nivel excelent de cooperare cu NATO în ziua de azi. De asemenea, pentru Ucraina este evident că astăzi sau mâine Ucraina nu poate deveni membru al NATO, din motive obiective. Dar nu este şi un viitor foarte îndepărtat!

Am menționat deja că majoritatea societatii ucraineane susține integrarea Ucrainei în Alianța Nord-Atlantică. Nu cred că anume forţe prorusei, sau ONG-urile, tot cu iz prorus, pot crea condiții pentru schimbarea acestui curs euroatlantic.

Acest lucru poate fi făcut numai exlusiv de către Rusia, prin menţinerea de către ea a tensiunii în estul Ucrainei sau prin organizarea unor alte situaţii destabilizatoare.

Iată de ce încă odată subliniez, că este extrem de important ca comunitatea internaţională să nu permită Rusiei un astfel mod de comportare.

Interviu realizat de Vasile Simileanu