MUNTENEGRU – 9 aprilie 2016
Note – Amb. Paraschiva Bădescu

• Misiunea OSCE în Muntenegru, în fruntea căreia m-am aflat timp de 6 ani, a fost și este binevenită în această țară, se bucură de o deosebită încredere din partea autorităților și a populației, ca un furnizor important de asistență și sprijin pentru întregul proces al reformelor.
• Referendumul din 21 mai 2006 privind statutul țării (state-status), la care a fost invitată o Misiune internațională de observatori din partea Parlamentului European, Consiliului Europei, Adunării Parlamentare a OSCE și a ODIHR, formată din 365 de observatori din 35 de state, s-a desfășurat în conformitate cu angajamentele și standartele acestor organizații și altor foruri internaționale privind alegerile democratice. Conform declarației Misiunii de observatori , referendumul a oferit votanților o reală oportunitate de a decide viitorul statut printr-un proces de participare democratică, transparentă și constructivă. Prezența mare la vot a demonstrate importanța pe care poporul Muntenegrului i-a acordat deciziei istorice privind viitorul țării, printr-un process democratic și pașnic.
• Trebuie menționat că UE a stabilit criterii foarte înalte pentru acest referendum, neîntâlnite în cazuri similare pentru alte țări.
• OSCE , în comparație cu alte structuri multilaterale, are cea mai lungă prezență în această țară – din 2002 – și o experiență bogată, fiind , totodată, prima organizație la care a aderat Montenegru imediat după independență, în 2006. Actul Final și Carta de la Paris pentru o nouă Europă au fost semnate de către șeful Guvernului, asumându-și toate angajamentele și responsabilitățile conținute în aceste documente. Autoritățile muntenegrene au declarat deschis că nu privesc prezența Misiunii OSCE pe teritoriul său drept o stigmă. Dimpotrivă, apreciază asistența acordată de aceasta; cei mai înalți demnitari ai țări au apreciat public asistența acordată de Misiune, și, de fapt, aceasta este considerată ca un success al OSCE, în general, într-o regiune confruntată cu provocările post-conflictuale.
• Tranziția post-independență, odată cu noi drepturi, aduce și noi responsabilități. Ca orice tânără democrație care s-a desprins dintr-o îndelungată guvernare centralizată, țara era confruntată cu fenomene precum corupția, crima organizată, trafic de ființe umane și probleme legate de statul de drept (supremația legii). Dar, atunci când există voință politică, aceste probleme pot fi eradicate. Acesta a fost și cazul Muntenegrului. Admițând existența provocărilor respective și necesitatea combaterii lor, au fost create mecanismele necesare în acest sens.

• Au fost menținute contacte f. bune de cooperare cu alte organizații internaționale sau regionale care și-au stabilit reprezentanțe în Muntenegru și care au apelat și au apreciat expertiza și flexibilitatea Misiunii pe care o conduceam. Bineînțeles, atractivitatea, rolul și influența UE era în continuă creștere, dispunând și de resurse mai mari. Impreună cu Delegația UE, am lucrat intens, folosind resursele financiare și umane , obținând rezultate excelente în proiectele implementate, pe baza fondurilor europene, dar și a unor donatori precum SUA, Norvegia, Suedia ș.a.
• Impreună cu oficiile ONU – precum PNUD, UNICEF, Oficiul Inaltului Comisar pentru Refugiați – au fost lansate și realizare proiecte concrete în diferite domenii precum combaterea corupției, a violenței domestice, problema refugiaților, a romilor, reforma justiției, a poliției, demilitarizare (MONDEM) ș.a. S-a lucrat intens pentru dezvoltarea și adoptarea Strategiei de cooperare a guvernului cu organizațiile neguvernamentale în domenii precum protecția mediului înconjurător, monitorizarea proceselor justiției (court monitoring), combaterea traficului de droguri, ființe umane ș.a.
• In perioada imediat după independență, accentual a fost pus pe crearea cadrului instituțional , reforme , redactarea și adoptarea noului cadru legislative conform celor mai înalte standarde – îndeosebi noua Constituție . Ulterior, atenția a fost acordată dezvoltării și consolidării capacității instituționale pentru implementarea integrală a reformelor.
• Cu asistența oferită, Montenegro a realizat progrese remarcabile în diferite domenii și era considerat, pe bună dreptate, drept „a Western Balkans success story”, progrese care trebuie atrebuite, de asemenea, eforturilor concertate din partea comunității internaționale. In câțiva ani, Montenegro a făcut pași importanți în procesul reformelor, și-a consolidat cadrul instituțional și legislative pentru a face față provocărilor. Reformele au inclus procesele de democratizare; reforma legislativă și judiciară; consolidarea instituțională; reforma mass media; reforma organelor de securitate politico-militară și poliție; protecția mediului înconjurător, buna guvernare ș.a.
• Relațiile Muntenegului cu alte țări din regiune sunt bune și constructive. Este necesară, însă, îmbunătățirea și aprofundarea relațiilor cu Serbia.
• Muntenegro acordă o atenție deosebită tuturor formelor de cooperare regională și este în măsură să joace un rol important în consolidarea stabilității, securității și cooperării regionale. Are o participare activă în diferite forme de cooperare , inițiative multilaterale și organizații regionale.
• Conferințele regionale privind perspectivele integrării Euro-atlantice, reconcilierea regională, cooperarea în domeniul justiției și procuraturii, dezvoltarea economică, integrarea minorităților ca și alte forumuri sunt frecvent găzduite de Muntenegru.
• Control la frontieră (border control) a fost considerat drept un domeniu care s-a dezvoltat și a progresat foarte rapid în Muntenegru, a contribuit la afirmarea independenței țării și este unul din domeniile cheie în relațiile politice, economice și de securitate ale acestei țări cu Uniunea Europeană.
• Montenegro s-a alăturat formelor de cooperare regională, dezvoltate în cadrul Articolului IV al Acordului de la Dayton privind demilitarizarea. Serviciul militar a fost anulat și s-a procedat la restructurarea efectivului Forțelor Armate vizând crearea unei armate mici, moderne și profesioniste, capabile să participle și în misiuni internaționale. S-a luat, de asemenea, decizia de a dizolva Serviciul de Informații Militare și Agenția de Securitate Militară. In domeniul legislativ, a fost adoptată Strategia de Securitate Națională și o serie de alte documente importante precum Legi privind Armata și Apărarea, Strategiile de Apărare, Securitate Națională și Strategia de Comunicații privind integrarea Euro-Atlantică a Muntenegru. Programul MONDEM (Demilitarizarea Muntenegrului) a fost aplicat în parteneriat cu OSCE și UNDP.
• In ceea ce privește cooperarea trans-frontalieră, Muntenegru este un stat tânăr, mic, având frontiere relative noi cu toți vecinii, în afară de Albania. Poliția muntenegreană a stabilit noi forme de cooperare în vederea consolidării și dezvoltării acestor relații. Ministerul de Interne a semnat acorduri privind cooperarea trans-frontalieră și Protocoale privind patrularea comună de-a lungul frontierei de stat cu Albania, Serbia și Bosnia –Herzegovina. Au fost deschise puncte commune de trecere a frontierei.
• Ca țară candidat la aderare în UE, Muntenegru trebuie să fie pregătită pentru sistemul UE de gestionare a frontierelor, să-și armonizeze legislația și politicile cu cele privind spațiul Schenghen. In acest sens, o prioritate a constituit crearea unui system integrat de gestionare a frontierelor, care va spori securitatea și consolida controlul imigrației ilegale și a traficului de ființe umane în regiune. Poliția de frontieră a Muntenegrului participă la seminarii și ateliere regionale în cooperare cu CARDS și în cadrul procesului Ohrid. Este în curs preluarea protecției frontierei de la Armată de către Poliție.
• Guvernul a perseverat în continuarea reformelor și consolidarea politicilor de integrare Euro-Atlantică. Criza economică și financiară a avut un impact și asupra acestei țări, afectând îndeosebi grupurile vulnerabile și creind disparități regionale.
• Prioritatea strategică a țării este integrarea Euro-Atlantică , direcția în care Muntenegro s-a îndreptat în mod concret imediat după independență, și a marcat progrese continue aproape în toate domeniile, care au fost apreciate de oficialii UE și NATO. In present, Muntenegru îndeplinește într-o măsură suficientă criteriile politice de aderare la UE, a obținut statutul de candidat . Cadrul și politicile legislative și instituționale au fost îmbunătățite în vederea consolidării funcționării parlamentului, a sistemului judiciar, a politicilor de combatere a corupției, a drepturilor omului și a protecției minorităților.
• Au continuat eforturile în domeniul statului de drept, în special în scopul finalizării reformei constituționale . S-au realizat progrese în consolidarea rolului legislative și de supraveghere al parlamentului, inclusiv în ceea ce privește statul de drept. A început punerea în aplicare a legislației noi privind alegerile și s-a reușit un grad de transparență mai ridicat. In domeniul politicii externe, de securitate și de apărare, Muntenegru s-a aliniat tuturor declarațiilor UE și tuturor deciziilor Consiliului și a continuat să contribuie la stabilitatea în regiune.
• Reacționând la creșterea sentimentului de „enlargement fatique” în unele țări membre UE, Președintele Comisiei UE, Jean Claude Junker a anunțat o înghețare a admiterii de noi membri până în anul 2020, declarație ce a provocat preocupare și sentimente de descurajare în unele țări balcanice. Perspectivele integrării acestor țări în UE rămân, însă, deschise, împreună cu procesul de aderare prin reforme, a asigurat Junker.

• In decembrie 2015, miniștrii de externe ai statelor member NATO au invitat Muntenegrul să înceapă negocierile de aderare. „Aceasta este o zi mare pentru țara mea, cred că una binemeritată”, a declarat vicepreședintele Igor Lukșici miniștrilor de externe din statele NATO, după luarea acestei decizii. „Invitația pentru Muntenegru este, de asemenea, o veste bună pentru Balcanii Occidentali, pentru consolidarea securității și stabilității regiunii”, a spus el. Muntenegru va fi cel de-al treilea stat din Balcanii Occidentali care aderă la NATO, după Albania și Croația.
• Intr-un interviu difuzat recent de televiziunea națională din Muntenegro, prim-ministrul Milo Djukanovic a declarat că Muntenegru se poate aștepta să devină membru deplin al NATO până la jumătatea anului 2017. Intrebat dacă aceasta ar putea înrăutăți relațiile cu Rusia, Djukanovici a răspuns că Muntenegru tratează cu respect istoria relațiilor cu Rusia, care durează de trei sute de ani, dar că țara sa are dreptul și capacitatea de a-și alege singură viitorul. Faptul că Muntenegru își vede viitorul în Uniunea Europeană și NATO nu este îndreptat împotriva nimănui, inclusiv a partenerilor ruși, a spus el. „Drumul nostru spre UE și NATO este în interesul nostru, dar nu este declanșat de dorința de a face rău cuiva. Ne pare rău de modul în care percepe Rusia demersul nostrum de aderare la NATO. Sperăm că este doar ceva temporar și că nu implică riscul de a deteriora permanent relațiile dintre Muntenegru și Rusia”, a afirmat șeful executivului muntenegrean.

• De altfel, sunt tot mai multe voci care subliniază faptul că este o decizie istorică, o decizie care trimite un semnal de stabilitate și securitate pentru Muntenegru, pentru Balcanii occidentali și pentru întreaga Europă. Aderarea Muntenegru la alianță este decizia acestei țări și a celor 28 de state aliate.

* * *
Nici un stat nu este capabil să facă față pe cont propriu problemelor complexe actuale, iar spațiul european continuă să se confrunte cu amenințări și provocări de securitate, sunt concluzii reiterate în cadrul UE, NATO, OSCE. Problemele cu care s-a confruntat și continuă să se confrunte regiunea balcanică nu pot să fie rezolvate decât prin asigurarea unei perspective europene și euro-atlantice clare, în funcție de prioritățile și performanțele fiecărui stat și realizarea reformelor interne. Promovarea relațiilor de cooperare și conjugarea eforturilor în vederea combaterii riscurilor de instabilitate, consolidarea statului de drept și a guvernării democratice, asigurarea stabilității și extinderea instrumentelor europene de democratizare au fost la baza perspectivei de integrare europeană oferite statelor din Balcani la Consiliul European de la Salonic, în 2003. S-a pornit de la convingerea că integrarea statelor regiunii sporește securitatea acestora, dar aduce și Uniunea Europeană mai aproape de regiunile turbulente, obiectivul fiind promovarea unui ansamblu de state bine guvernate în Estul și Sudul Europei, dezvoltând relații apropiate și de cooperare cu acestea.
Perspectiva integrării a oferit statelor regiunii balcanice atât un obiectiv strategic, cât și un stimulent pentru reforme și eforturile de reconciliere națională și regională. Credibilitatea și continuarea procesului de extindere , menținerea dinamicii acestuia și a reformelor statelor balcanice sunt imperios necesare pentru îmbunătățirea și stabilizarea mediului de securitate în regiune, mobilizarea opiniei publice și a societății civile în direcția sprijinirii reformelor pe toate planurile.

Obiectivele României în relațiile cu statele din Balcanii de Vest reflectă viziunea unei Europe lărgite care nu-și poate asigura pe deplin stabilitatea și securitatea decât prin integrarea Euro-Atlantică a statelor acestei regiuni. In acest sens, România a acordat o atenție prioritară sprijinirii perspectivelor europene și euro-atlantice ale statelor din regiune prin promovarea reformelor democratice, a drepturilor omului și a statului de drept, a eforturilor de semnare sau ratificare a Acordurilor de Stabilizare și Asociere cu UE sau de obținere a statutului de candidat la aderarea la UE. România a participat activ, în cadrul grupurilor de lucru ale UE, la elaborarea textelor finale ale Acordurilor de Stabilizare și Asociere cu Bosnia-Herțegovina, Muntenegru și Serbia și a altor documente.
In relațiile sale cu toate statele din Sud-Estul Europei, România a subliniat constant importanța sporirii cooperării regionale, a susținut o coordonare eficientă și pragmatică a formatelor de cooperare în această regiune.